dragoste
Forever after.
Cred ca as minti daca as spune ca nu ma mai gandesc la tine cateodata. Nu cu acea ardoare, demna de un posibil viitor, ci mai degraba cu o nostalgie de toamna.
A ramas in mintea mea un amalgam de imagini si senzatii strans legat de amintirea ta. Nimic clar sau definitiv, doar o imagine schimbatoare, aproape in ceata, alaturi de stari intense ale mintii mele. Sincer sa fiu, nu stiu acum daca te-am iubit, daca ai simtit ceva pentru mine sau am fost ceva de-a dreptul animalic.
Tot ce stiu este ca a fost ceva. Uneori mai vad o imagine de-a ta si nu imi trezeste decat un sentiment de rusine. Pentru ca m-am deschis asa de repede si am vorbit. Imi vine pe buze cuvantul de adolescentin, de fiecare data cand ma gandesc la mine. Dar, chiar si spre surprinderea mea, nu ma mai deranjeaza raspunsul tau si nici nu simt vreo ranchiuna. Fiecare a facut ce simtea ca trebuie facut.
Astazi esti mai aproape ca oricand si totusi atat de departe. Nu ne despart parinti, kilometri sau ani. Sunt pur si simplu altfel fata de vechiul eu. M-as putea indragosti de tine, dar niciodata nu as putea simti aceleasi lucruri. Poate esti la fel, sau nu. Dar esti in spate, spre un timp pe care nu vreau sa il retraiesc.
Share
Masinuta de jucarie
Cand eram mic, pe la 10-11 ani, treceam in fiecare zi, in drumul meu spre scoala, pe langa un magazin cu jucarii. Erau zeci, daca nu sute de jucarii de toate dimensiunile. Robotei, elicoptere, cuburi Rubik si cam tot ce un copil ar visa. Dar pentru mine nu exista nimic in afara unei masini cu telecomanda.
Zi de zi treceam pe langa magazin, ma opream si ma uitam la ea, pusa pe raftul cel mai de sus, parca pentru a fi sigur ca este inca acolo. Cea mai mare frica a mea era ca cineva o va cumpara inaintea mea. Si am strans banut dupa banut, intr-un timp chinuitor de lung pentru rabdarea mea de copil.
A venit si ziua in care bucuros peste masura, m-am dus si am cumparat pretioasa masinuta. Vad si acum cu s-a ridicat vanzatoarea si a dat-o jos de pe raftul inalt, mi-a impachetat-o cu grija si mi-a inmanat-o ca pe un bibelou. Am ajuns acasa si imediat am inceput sa ma joc cu cea mai frumoasa masinuta.Problema a venit dupa 2-3 zile cand mi-am dat seama ca era doar o masina de plastic, cum mai aveam deja acasa. Noutatea disparuse, aura aceea de bun aflat sus pe un raft disparuse si tot ce aveam in fata mea era o simpla jucarie.
Mai mare am aflat ca in locul masinutei de jucarie poate fi o persoana sau poate fi iubirea. Tanjim la o iubire plina de notiuni straine de realitate, precum in literatura si suntem orbi la adevarul ce ne priveste drept in fata. De aia suntem de multe ori dezamagiti atunci cand o obtinem. Nu mai are aura aceea de mister, implinire sau fericire pura.
De indragostim de ideea de iubire.
Share
Taras inainte.
Sunt zile in care as vrea sa ma schimb. Sa nu mai gandesc cum o fac acum, sa fiu un alt om sa nu fiu legat cu lanturile astea grele pe care mi le-am pus singur. Uneori ma satur si eu de toata situatia asta ciudata in care ma aflu. Nici nu vrea sa ma gandesc cat de nesuferit trebuie sa fiu pentru altii, daca nici eu nu ma mai suport.
Si ai crede ca este usor sa iesi din starea asta de apatie. Dar teoria nu prea se impaca cu practica si de fiecare data cand incerc sa ma ridic, imi aduc aminte de ceva. Este ca si cum cineva te-ar lovi in piept atunci cand iti iei avant. Doare si simti cum iti iese aerul din plamani.
Dar sa zicem ca te obisnuiesti si cu asta si te ridici. Ai totusi nevoie de ajutor si pentru mine asta inseamna sa gasesti o fata care sa te inteleaga, sa te vindece si sa stie ca esti ca o jucarie stricata. Si am gasit cateva, nu vreau sa ma laud sau ceva. Femeile au simt special ce le face sa descopere baietei d-astia ca mine, cu probleme, pe care sa ii faca iar bine. Este un fel de misiune pentru ele, sa vindece o inima franta.
Problema a fost ca si ele aveau aceeasi problema ca si mine, de aia s-au si simtit atrase. Fiecare dintre ele aveau un demon de care incercau sa scape si se bazau, poate pe mine, pentru un contra-serviciu. Din pacate pentru ele, de multe ori am fost egoist si am luat mai mult decat puteam eu sa ofer. Si m-am simtit vinovat, chiar daca nu am primit niciun repros. Pentru ca stiam ca ar trebui sa am si eu instinctul ala de a sprijini, dar era mult prea mult pentru mine sa gasesc cuvinte de incurajare. Eram in reconstructie si tot ce eu puteam sa fac era sa profit.
Atunci mi-am dat seama ca daca vreau sa fiu fericit trebuie sa fie unul dintre noi altfel . Fara demoni ascunsi, fara piese lipsa, fara zambete false. Fie ea sa aiba rezerve de energie cat pentru noi ori eu sa fiu intreg, 100% implicat. Sa tin la ea sincer, sa nu fie nicio bariera intre noi.
Si chiar daca o sa dureze, nu merita sa mint si pe altii cum ma mint pe mine.
Share
On the fucking offensive
Pentru mult timp am aplicat o strategie defensiva in viata. Mereu gata sa dau replica, sa imi apar punctul de vedere si sa nu fac niciodata primul pas. Este mult mai usor sa astepti si sa nu faci prima miscare.
Asa ma protejam impotriva dezamagirilor, impotriva oamenilor , impotriva mea, daca suna logic pentru cineva. Nu este usor sa duci o astfel de viata, taiand si respingand legaturi, mereu cu gandul ca cineva te va face sa suferi. Construiesti ziduri, sapi transee si pui sarma ghimpata, pregatit pentru o lupta viitoare. Esti multumit de tine, ascuns acolo stiind ca tot ce este mai rau este de partea cealalta si va avea de furca atunci cand va incerca sa te ia prin surprindere.
Dar orice aparare are un defect: nu este perfecta. Fara sa vrei, lasi garda jos pentru o secunda si cineva se strecoara in mintea si inima ta. Toate pregatirile tale minutioase si toate planurile sunt date peste cap si ajungi exact in situatia de care te temeai cel mai mult. Nu doar ca lupta s-a terminat fara sa tragi un glonte, dar ai pierdut si razboiul cu tine . Ai ajuns sa iubesti iarasi pe cineva. Nu vroiai sa se intample, dar nu tu decizi ce simti.
Si vine si momentul in care totul este clar si adevarul te izbeste. Iti dai seama ca nu te luptai cu un inamic ci cu cineva la care tineai. Si te vede ca un strain. O alta lupta pierduta, o alta rana ce te pune in genunchi atunci cand te asteptai mai putin. Dar in momentul ala in care te prabusesti ajungi sa vezi partea frumoasa din absurdul situatiei. Ai castigat o noua cicatrice si o noua viziune asupra vietii.
Te ridici, te stergi de praf si o iei de la capat. De data asta altfel. Fara defensiva aceea greoaie dupa tine, fara bunatatea ce te caracteriza, fara sentimente si nu in ultimul rand fara moralitatea ce te tinea in lanturi. Poate a venit timpul sa fii in ofensiva, incisiv, fara regrete si fara sa-ti pese de ce simte lumea. Macar atunci stii la ce sa te astepti.
Share
Eu si Ea
Stiti, am fost intrebat de ce sunt atat de mofturos cand vine vorba de sexul frumos. Pana la urma, nu stai cu o fata si astepti sa te casatoresti cu ea. Trebuie sa te distrezi si sa simti ca iti traiesti viata, au spus unii. Altii au spus ca ma agit degeaba, ca fata potrivita o sa vina singura, fara sa o caut.
Toate cele de mai sus pot fi perfect adevarate. Nu neg faptul ca pentru unii a functionat una dintre variante. Dar eu gandesc un pic altfel si nu stiu daca as putea aplica solutiile astea. Nu pentru ca as fi mofturos ci pentru ca gandesc altfel.
Mi-am spus acum ceva timp, dupa o relatie destul de neplacuta ce m-a lasat cu un gust amar, ca timpul meu se scurge si nu merita sa il impart cu cineva ce nu il pretuieste. Stiu ca o sa spuneti ca sa il petreci singur nu este la fel de placut. Va dau dreptate, dar sincer, de ce as vrea sa fiu langa cineva ce nu aduce nimic in viata mea.
Nu vreau pe cineva ce crede ca are toate raspunsurile si face pe profesoara cu mine. Nimeni nu stie ceva despre viata, noi sau lumea asta a noastra. Vreau sa se intrebe de ce este cerul albastru, de ce unele stele stralucesc mai puternic sau cum gandeste o anumita persoana. Ea va stii ca nimic nu este alb sau negru si ca exista lucruri gri, ce incalca orice conventii sau legi. Nu vreau langa mine o persoana ce se crede mai buna sau mai proasta decat mine. Vreau sa se considere egalul meu si sa aiba curajul sa puna cele mai grele intrebari si sa primeasca raspunsurile . Sa nu ii fie frica sa-si deschida mintea si sufletul in fata mea, gandind ca o voi judeca.
Nu pot si nici nu vreau o fata superficiala ce considera ca lumea se invarte doar in jurul unor numere. Sa stie ca exista si ceva mult mai important in interiorul nostru pe care trebuie sa-l ingrijim si sa-l protejam.
Ai crede ca cer perfectiunea, dar ar fi fals. EU o caut doar pe EA.
Share
Biletele de amor
Ieri am asistat la cum decurge procesul de agatare a unui pusti de 13 ani. Statea cu fata si pur si simplu i-a cerut Facebook-ul , ca sa vorbeasca acolo mai mult. Bineinteles, cererea a fost facuta intr-un mod grosolan (parerea mea) , dar fata nu a parut sa creada lucrul asta. Ba chiar era extrem de fericita .
Credeti-ma cand va spun ca nu am nimic impotriva tehnologiei. Este extraordinara si pe mine m-a ajutat sa vorbesc cu fete pe care le credeam inaccesibile. Dar nu suplineste deloc contactul direct. Nu neaparat un contact fizic, ci acele mici detalii pe care nu le poti surprinde altfel.
As fi absurd daca as crede ca biletelele de prietenie au fost cea mai buna solutie. Dar aveau ceva personal, pe care un accept pe o retea de socializare nu o sa il aibe niciodata. Prima oara cand am trimis un asemenea ravas de dragoste, ma jur ca putea sa treaca masini de pompieri pe langa mine si nu le-as fi auzit; atat de tare imi batea inima. Pana a venit raspunsul am stat ca pe ace, cu ochii tinta spre fata ce scria ceva si se uita din cand in cand la mine.
Apoi sunt chestiile alea mici pe care o discutie pe Facebook nu le are. Este sentimentul acela de neliniste ce te incearca cand stai langa ea. Cand te uiti in ochii ei si stii ca faci progrese. Faptul ca rade cu adevarat la ce spui tu si nu iti trimite un “lol” sec . Sau cum isi da parul intr-o parte si isi pune mana in a ta in timp ce afara se face din ce in ce mai intuneric.
Se pierd pasi ce te ajutau sa cunosti mai bine, sa iti dai seama ce sanse ai sau sa te indragostesti si mai tare de mici gesturi. Nu spun ca nu mai exista toate astea intr-o masura sau alta, dar observ ca se micsoreaza contactul fizic . Nu poti sa transmiti aceleasi lucruri prin scris,( se poate dar trebuie sa fii un Nichita Stanescu) precum ai face-o prin viu grai. Poti sa fii serios, glumet, grav sau pur si simplu fericit atunci cand vorbesti cu ea si crede-ma ca ea isi va da seama. Imi este greu sa cred ca acelasi lucru se poate observa pe un chat.
Am spus toate astea pentru ca am vazut si eu limitele tehnologiei. Sterilitatea cuvintelor si incapacitatea de a transmite ce doresti cu adevarat. Totul se transforma in banalitati ce nu au nimic in comun cu ideea pe care vroiam sa o transmit. O simt si eu, dar mai grav o simte si ea. Imi vine sa arunc cu ceva in monitor cand vad rezultatul final .
Dar macar exista comunicare, cat de firava ar parea ea pentru mine. Pentru altii este ajuns, dar ce te faci cand ii vezi limitele?
Share
Like a comet through my life.
Uneori viata este plictisitoare. Poti sa negi, poti sa faci ceva pentru a o schimba dar de obicei rezultatul este de scurta durata. Intri intr-o rutina ce este dicatata de factori ce nu tin de tine. Zi dupa zi pleci de acasa, ajungi la munca, iti bei cafeaua si te apuci de treaba. La sfarsitul programului, iti iei ghiozdanul, exact ca un scolar si pleci spre casa. Acelasi drum, aceleasi fete plictisite in autobuz, acelasi eu.
Si cand te crezi pierdut in acest cerc apare cineva. Iti distruge linistea asta, de care erai mandru un pic; nu multumit, dar in mod cert avea avantajele sale. Dar culmea este ca nu iti pare rau de tot ce se intampla. Are ceva ce te atrage, la fel cum o molie se simte atrasa de lumina stralucitoare. Nu stii daca este bine ce faci, dar nu iti pasa. Vrei altceva, vrei sa scuturi lanturile astea ce te-au tinut si sa te transformi in altcineva.
Ai senzatia ca timpul zboara, impreuna cu persoana aceea si te simti prins intr-un vartej ce te face sa te simti viu.Iubesti cu mai multa pasiune, simti mai intens si vezi totul cu alti ochi. Daca nu ai stii mai bine, ai putea spune ca ai fost adormit pana acum. Ca de abia acum a inceput totul.
Dar persoana speciala este ca o cometa. Stralucitoare, superba, unica dar are o slabiciune :dispare in scurt timp din fata ochilor tai. Ramane doar amintirea ei, ca o dara luminoasa in existenta ta cenusie de pana atunci. Ti-a aratat cum poti ajunge la stele si a plecat.
Tu ai ramas si ai vrea sa-i spui cat de mult ti-a schimbat modul in care privesti viata si ca nu poti trai la fel. Dar nu esti trist pentru ce s-a intamplat. A fost o experienta ce te-a scos din cochilie. Si ai face bine sa nu ai regrete legate de ce s-a intamplat. Macar pentru ca ea te-a invatat sa nu ai asa ceva.
Din Viata 