True to yourself

Posted on

There are a lot of things I should have said and not be quiet. But it wasn’t easy, as I felt that either it wasn’t the time, I could ruin something if I spoke, or it would not be received well. Another reason was that when I say something, I’m always being honest and it’s hard to take it back when you really believe in something. You can ignore it, but you can’t take it back.1_anGzaPnYuubemWRlXNjqdQ

It’s the same with actions. It wouldn’t sit right with certain people, I would look like a fool or I will feel sorry later. All the little things that could have made be happier if I just acted as I felt in that moment.

I looked back and I realized that I was restraining myself from all the things that could have made me different.

So don’t hold back, tell her you love her, tell that guy to go fuck himself, go have a pint at 11 in the morning, I don’t know. Just be true to yourself.

Your dream is worth it

Posted on Updated on

De multe ori renuntam inainte sa incepem. Ne gandim ca este prea greu, sunt prea multe necunoscute sau nu avem bani. Dar de multe ori nu este vorba doar de asta. Este vorba doar de confort. Traim in bula noastra, indiferent cat de bine sau rau ne este. Si este normal sa o facem, ne place sa avem un control asupra vietii noaste. Si cand faci anumite lucruri intr-un anume fel iti este greu sa schimbi ceva.1_Hxtb82eivsMDQfe8z7bQpg

Ce nu intelegem este ca nu putem sa crestem asa. Trebuie sa facem un pas in afara bulei si sa incercam altceva. Nu trebuie sa fie ceva maret, ci doar altceva.

Vrei sa ii spui ca o iubesti. Ce poate fi cel mai rau scenariu? Sa spuna ca are prieten sau te place ca un prieten. Nu mori din asa ceva. Te schimba, dar nu mori.

Vrei sa pictezi? Ok, poate nu ai talent, dar nu esti la un concurs.

Vrei un alt job? Aplica si cineva o sa te sune. Poate nu o sa fie postul de CEO, dar este clar ca nu esti multumit cu ce ai acum.

Vrei sa scrii o carte. Versiunea pesimista este ca nimeni nu iti publica cartea. Si ce anume ai pierdut? O ora in minus destinata Netflixului.

Vrei sa iti incepi o afacere? Risca. Da este posibil sa iti pierzi anumite economii, dar pana la urma la fel de bine puteai sa dai banii astia pe un concediul la Mamaia.

Da, sunt destul de realist incat sa imi dau seama ca de multe ori ne opreste aspectul financiar. Dar visul tau costa toti banii. Nu trebuie sa se intample maine, dar trebuie sa se intample. Asta trebuie sa fie telul tau.

Nu conteaza cat de mic sau de neimportant ti se pare visul tau. Poate vor rade oamenii de tine, poate iti vor pune piedici, dar este viata ta, nu a lor. Aprecieaza-i in schimb pe cei care te sustin. Poate nu au incredere ca o sa reusesti, dar stiu ca este important pentru tine si automat este si pentru ei.

Crutches and hope

Posted on Updated on

We are always wanting more from life. This is how we’re wired. And we search trough any means to get this “more”.

We work hard in the hope that some day we will have more than enough money. We buy large houses, we get the fastest cars and the latest appliances. And we toil day and night to maintain these advantages. For some reason we fear of not having these crutches, which can give us the security for the next day.

Us, the generation raised when everything was in flux, have taken from our parents this mentality of hoarding. You’re accomplished if you go to college, if you amass a fortune, if you have outside your villa the newest BMW. We’ve seen them struggle due to a lack of money, we’ve seen them fight and we saw our face looking back at us from a toy store window.19f71e52e9f09e24e35c68d55ca18fd6

But sometimes I wonder if this should be our pursuit. Would we want to sit in a big house, watching out 4K monitors all alone? Or perhaps have our social media accounts filled with photos where you had to ask a stranger to take your photo? All these things are just tools which can help, but not a goal in itself.

I for one, refuse to believe that this entire life is made just for material things. I like to think that is there so I can leave a mark. To touch souls, to collect smiles, to love people, to make beautiful memories and last, but not least, to leave a mark.

I think I would like my obituary to start with writer, father, grandfather, husband and not owner of 2 villas and an expensive car. I would like to know that when my time will come I could say I had a happy life, a full life or that I did good to other people.

It’s my hope for the future.

(Au)gust zilele cu tine

Posted on

Suntem amandoi afara in balansoar si ne uitam cum soarele coboara incet. A fost o zi de foc si cu toate astea simt ca fara tine langa mine, nici canicula nu m-ar incalzi.

Vorbesti incet de parca iti este frica sa nu destrami magia si soarele sa nu mai apuna. Ma las un pic pe spate si iti privesc profilul. Iti dai usor parul dupa ureche, unul dintre gesturile marunte ce m-a fermecat  mereu. Si ochii tai…sclipesc in lumina blanda a soarelui de parca sunt din aur curat. Uneori ma tem ca nu esti cu adevarata si o sa ma trezesc singur. Te intorci catre mine si observi ca ma uit la tine si razi usor. Ma cunosti de prea mult timp, incat sa nu iti dai seama ca visez. Ma saruti usor si te opresti din vorbit.

Acum ca stelele au aparut si caldura nu ne mai sufoca,  te iau in brate si ma gandesc cat de norocos sunt. As vrea ca fiecare moment sa fie asa. Sa simt mirosul pielii tale. Sa imbatranim uitandu-ne cum soarele apune si stelele rasar. Sa ne intelegem din priviri si sa nu avem nicio grija. Sa traim fiecare zi pentru noi.

Sa traim ca in August mereu.

original

Make time for you

Posted on Updated on

De multe ori ne prindem in vartejul asta cu job-ul, familia, prieteni sau pandemie incat uitam de noi. Incercam sa fim tari, pentru parinti, pentru copii sau iubiti/iubite si ne lasam de cele mai multe ori pe ultimul loc.

In ultimele saptamani mi-am dat seama ca sunt la limita. Sunt obosit; si nu doar fizic. M-am inchis ca o scoica in speranta ca o sa se rezolve de la sine. Nu o sa se intample. Trebuie sa imi dau seama ce este in neregula. Sa imi dau seama daca sunt trist, sunt suparat sau pur si simplu epuizat si o sa treaca cu o perioada de relaxare.images

Stiu, sunt oameni carora li se pare ciudat. Trec mai departe cu zambetul pe buze sau poate sunt eu ciudat. Asa functionez si chiar daca de multe ori este epuizant de multe ori a mers. Atunci cand sunt suparat pe cineva ma gandesc daca putea sa evit asta, daca sunt intr-adevar suparat pe persoana respectiva sau doar pe modul in care am reactionat eu. Vreau sa ma mai supun la asta? Am exagerat eu?  La fel si cand sunt indragostit sau trist. Am o mie de idei ce imi trec prin cap.

Probabil ca mai sunt oameni ciudati, ce functioneaza ca mine, cu zeci de scenarii ruland in mod activ pentru fiecare situatie posibila si imposibila. Trebuie sa pui intrebarile corecte intotdeauna si sa vezi de unde vine problema. Este usor sa spui sunt obosit sau plictisit. Mai important este de ce esti asa. Faci oare ceva ce nu iti mai aduce bucurie, ai un blocaj in a face un pas, sau iti este frica de schimbare?

Da, sunt zeci de proverbe legate de cunoasterea de sine, si stiu cat de greu este sa le pui in practica. Cam dificil sa explici cuiva ca nu vrei sa stai la masa cu nimeni pentru ca nu te simti in stare sa fii acolo cu adevarat. Sau ca ai vrea sa arunci telefonul pe geam si sa nu mai vorbesti cu nimeni, desi sunt oameni acolo la care chiar tii.

Toate astea se aduna la ce aveai si de multe ori este greu sa faci ce trebuie. Dar trebuie sa iti faci timp pentru tine si sa pui intrebarile importante.  Stiu ca lumea nu intelege mereu, dar tu esti intotdeauna cu tine.

Poveste de iubire contemporana

Posted on

Era o zi minunata de vara in care cerul de azur era din cand in cand patat de un nor alb ce aluneca alene. Era o zi de vara ca oricare alta. Cald; nimeni nu se uita la cer.

Ea isi puse cartea incet in geanta si ramase cateva clipe nemiscata. Cartea era prea grea pentru ea dar auzise de prietene ca e la moda si acum habar nu avea ce statie de metrou era.

El s-a uitat iar la telefon si ofta din greu, de parca ar fi vrut sa elimine toate sentimentele. Era prea aglomerat si aerul conditionat dadea rateuri. Trebuia sa o duca la un prieten, poate rezolva mai ieftin.

Amandoi au intrat in cladire in acelasi timp si astrele au inceput sa se alinieze pentru amandoi cand au urcat in acelasi lift. Cu coada ochiului s-au uitat unul la altul si desi ar fi vrut sa spuna ceva, ambii au tacu. Corporatisti, deh;  nici daca e Sd8756d42e2139ed2bf33c3f75bfadcb4hakira in lift nu vorbesti, mai ales dimineata. Se uita lumea ciudat.

Orele treceau greu pentru amandoi. De parca ceva se intamplase cu ei. Erau iesiti din ritm si concentrarea le lipsea. Erau la birou, intr-o corporatie. Oricum nu dadea pe afara la capitolul eficienta.

Dupa program fiecare dintre ei isi doreste ceva care sa ii scape de sentimentul de incordare si isi pregatesc o iesire cu gasca. Era sentimentul de “mai muncesc ma mult la astia?”

Si din nou Providenta le indreapta pasii catre acelasi local, fara ca unul dintre ei sa stie ca azi este o zi ce le va impacta viata. Adevarul este ca erau 2 localuri mari si late, aveau toate sansele sa se intalneasca si dupa program.

Ea a tresarit cand i-a vazut chipul si pe masura ce el inainta printre mese, inconjurat de prieteni, devenea din ce in ce mai mult constienta ca era ceva ce o atragea la el. Mai mare era agitatia ca era asezata aiurea la masa si nu putea sa stea ca la pozele de pe Insta.

El a zambit usor cand a vazut-o si a pus cheile masinii pe masa intr-un loc in care putea sa o urmareasca toata seara. Cheile de la BMW, inmatriculat in Bulgaria, dar impresioneaza oricum.

Pe masura ce orele treceau o senzatie ciudata parea sa rasara intre cei doi. Aerul se electriza de fiecare data cand privirile se intalneau. Dupa cateva pahare de Prosecco la ea si bere la el, normal ca se uitau altfel unul la altul.

Si iata ca soarta ii aduce pe cei doi impreuna la bar. El intra in vorba si ii ofera o bautura, iar ea parcurge ritualul clasic de a refuza. Dar el nu se lasa intimidat si continua; pe masura ce ea incepe sa raspunda razand isi da seama ca au vorbit mai bine de 30 minute. Again, bautura; si de fapt sunt niste replici d-ale rasuflate.

A fost inceputul unei frumoase nopti ce avea sa le ramana in minte peste ani. De la luminile difuze din local, pana la rasaritul soarelui si mirosul prospat de cafea.De fapt nu prea isi aduceau aminte de noaptea in sine, ci ca s-au trezit mahmuri in apartamentul lui.

Si uite asa au trait fericiti pana la adanci batraneti. Au doi copii, dar nu prea se inteleg ca ea s-a ingrasat si ochii ei din cap sunt copiii. El a facut burta si prefera sa iasa la bere cu baietii sau la peste. Au cont comun de Facebook.

P.S. Cineva mi-a spus ca sunt un romantic si am o viziune stramba legata de iubire si relatii. Sunt cat se poate de realist mai sus. E mai bine?

Life like a painting

Posted on

I just finished this painting after a long time.  A very dear person offered me this gift and I used the whole experience of painting as a method of therapy. It took almost an yer to finish it as I painted when I was feeling down or I was in need of some peace.

Yesterday, when I was applying the final touches I felt kind of sad, as the more it filled with color, the emptier I felt. Until it was done. Then I looked at it and it made me extremely happy. It was beautiful, at least for me, and it encapsulated a year of my life.

20200724_093319

It was composed of patches of different colors. There were the black patches, which seem to overtake the full picture and I felt that those were my dark days, when I was at my lowest.

Then there were the blue patches.  We don’t say “I’m feeling blue” for nothing. There were subtle difference between the different shades of this color in the painting, just like in real life. Sometimes it’s more easy, sometimes the blue days are more intense.

The specs of white were the ones that I did not understand at first. Why would I need white, is the canvas already white? The those were the days of pure joy and peace that we usually ignore and find them bland. But the brush is there and our life has white in it.

In the end we have the red tones. The days of passion, of love and of her. The silhouette from the couple has a small red patch, near the dark man. They complement each other.

The canvas also had lines to know how to fill the patches with color. In my mind those were the rules of life. We sometimes break them and we paint each day a bit differently. There can be moments in life when two different colors mingle, overlap and fight for the same space. We are not always blue or passionate; we do have days where we feel conflicted.

But in the end, despite of the different patches of colors we need to look at the bigger picture. It may not have the best combination but the painting is not too shabby.

Alive

Posted on Updated on

Am ajuns intr-un punct in care mi-am dat ca viata mea este o insiruire de zile fara scop. Fac aceleasi lucruri in fiecare zi si simt aceeasi neimplinire atunci cand se lasa seara.1_N9vNHSkiNiKc220MrZfSxA

Nu vreau sa ma bucur ca vine weekend-ul pentru ca scap de ceva pentru 2 zile. Muncesc 5 zile pentru pauza asta jalnica. O pauza in care inghesuiesc fel de fel de lucruri doar ca sa ma simt viu. Vreau sa las ceva in urma. Sa fiu mandru de ceea ce fac, sa cresc constant si sa imi dau seama ca fac o diferenta.

Vreau sa ma indragostesc si sa stiu ca da, ea este sfarsitul unui sir searbad de intalniri ce m-a facut sa ridic atatea ziduri. Fara jocuri, orgolii inutile dar cu o incredere absoluta. Sa stiu ca atunci cand ma uit in ochii ei lumea din jur poate sa dispara si sa nu imi pese.

Imi doresc sa ies in oras si sa fiu prezent si cu spiritul nu doar fizic. Nu vreau sa dau din umeri atunci cand cineva ma intreaba daca sunt ok. Vreau discutii ce se se prelungesc in noapte pentru sunt atat de interesante. Sa stii ca oamenii ce sunt acum, vor fi si peste 20 de ani.

Vreau sa simt.

There were nights

Posted on

There were nights when I felt more alive than ever.

There were nights when I was so in love that I could not sleep because of all the emotions.

There were nights when it was so quite that I could hear the cigarette burning and it felt so peaceful.

There were nights when I was at party with my friends and it was the best of times.

There were nights which turned into mornings besides her.

There were nights when I stood with my head low wondering what am I doing with my life.

There were nights when I choose to walk home because it felt good.

There were nights when I prayed for the people I love.

There were nights when I just sat and looked at the stars and the moon.

There were nights when I realized I was in love.

There were nights when I realized she was not.

There were nights when I could conquer all of my fears.

There were nights when a message was enough.

And then….then, there were the nights I just wasted.

1024px-Van_Gogh_-_Starry_Night_-_Google_Art_Project
By Vincent van Gogh – bgEuwDxel93-Pg at Google Cultural Institute, zoom level maximum, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=25498286

Know yourself

Posted on

Am stat in bula mea mai bine de 3 luni datorita pandemiei. A fost ciudat din toate punctele de vedere.

Am lucrat de acasa in tot acest timp si m-am adaptat la un nou stil de viata. De la noul orar ce imi permitea sa lenevesc un pic mai mult, pana la a te obisnui cu faptul ca rutina mea, atat de pretioasa pentru mine, era un lucru ce tinea de trecut.

Am avut sentimentul de nesiguranta cauzat de pandemie si alternativ senzatia de claustrofobie cu cea de libertate absoluta. Mi-am dat seama ca uneori imi lipsea concentrarea de a citi, repetand aceeasi pagina de mai multe ori sau exactul opusul, ore de concentrare intensa ce ma pironeau intr-un loc.

Dar cel mai mult am observat ca multe dintre lucrurile pe care le-am tot facut in carantina erau incercari de a nu ramane singur cu gandurile mele. De la filme, seriale, joculete sau restul, totul era facut in incercarea de a masca o frica imensa.socrate

Pentru ca atunci cand dai la o parte toate chestiile triviale, e greu sa nu simti presiunea pusa pe tine de singuratate. Sunt unul dintre oamenii care nu este foarte sociabil, dar pana si eu am limitele mele. Este usor sa iti placa sa fii singur uneori, dar sa urasti singuratatea. Stiu ca pare un paradox si este greu pentru unii sa inteleaga.

Pe masura ce zilele se scurgeau imi dadeam seama ca ma apasa din ce in ce mai mult chestia asta. Si eu ca toata lumea, am apelat la tehnologie si am facut apeluri nenumarate, apeluri video si te miri ce. Dar pana si tehnologia are o limita; si toti faceam mereu acelasi lucru. Parca eram toti inghetati intr-o eterna repetitie.

Cu toate astea mi-am dat seama ca cel mai mult conteaza ce fel de prieteni ai. Au fost oameni cu care am schimbat 3 cuvinte in toata perioada asta si atunci cand am iesit, dupa relaxarea masurilor, mi-am zis ca intr-adevar mi-a lipsit fiinta aceasta. Si am putut sa reiau totul ca si cum ne-am vazut ieri.

Nu spun ca nu au fost si dezamagiri. Oameni ce au fost si nu neg asta, atat de implicati cu mine in toata perioada asta, incat la prima iesire ma asteptam la o relatie mai stransa. Si mi-am dat seama ca am fost ca un fel de carja, ce i-a ajutat sa treaca peste o perioada de desertificare a vietii sociale. Dar nu o spun ca un repros. Fiecare a trecut intr-un fel sau altul prin perioada asta. Asteptarile au fost ale mele si am proiectat ce voiam sa se intample.

Nu stiu daca vom repeta experienta de anul acesta. Dar pentru mine a fost o adevarata transformare. Nu imi dau seama foarte bine cum m-am schimbat, dar in mod cert ceva este diferit fata de cum ma vad si cum ii vad pe oamenii in care am investit.