Obositi

Posted on

Am iesit de la serviciu la ora 18. A fost una dintre zilele in care am simtit cum oboseala si stresul pun stapanire pe mine. Si mergand agale spre casa, m-am urcat in tramvaiul aglomerat si ma chinuiam sa citesc cartea in lumina proasta.

Langa mine 2 doamne pe la 40-45 ani, corporatiste dupa imbracaminte. Una dintre ele povestea cum a fost vacanta in Elvetia. Apoi schimband subiectul ii spune celeilalte cat de rusine i-a fost cand a auzit de la receptionera hotelului ca sunt proteste la noi in tara. Citez din memorie “parca eram o tara d-aia de mana a 3 a”. Cealalta doamna ii raspunde ca au fost doar pusti care nici nu stiau ce cer.

M-am simtit ca cineva mi-a dat un pumn in stomac. Mi-a fost sila de faptul ca sunt conational cu asemenea specimene. Mi-am dat seama ca uneori chiar nu merita sa strigi pentru schimbare la varf cand cei de jos gandesc asa.

S-a cerut schimbarea sistemului care face mii de tineri sa plece din tara. Vrem sa plecam de bine? Nu, vrem sa plecam pentru ca nu vrem sa fim indatorati la banca 30 de ani pentru o casa. Pentru ca nu vrem sa dam spaga pentru fiecare foaie, act sau adeverinta cand deja ne platim taxele. Nu vrem sa muncim 45 de ani, ca mai apoi sa ne chivernisim fiecare banut. Nu vrem sa aplicam la 100 de firme, ca poate cuiva ii place fontul pe care il folosim in CV si nu ce scrie in el.

Vrem ca tragedia din Colectiv sa nu mai aiba loc, nu pentru ca patronii inchid cluburile, ci pentru ca institutiile statului au controlat intr-un mod corect restul de localuri. Nu vrem scuze si legi tardive, ci preventie si corectitudine. Eu unul nu vrea sa ma duc intr-un club, biserica, scoala etc si sa ma uit cate stingatoare si iesiri de urgenta exista. Vreau sa stiu ca pot sa intru cu cea mai mare incredere, pentru ca cineva isi face treaba intr-un mod profesionist.

Astea ar fi doar cateva motive pe care eu le-am avut atunci cand am iesit. Altii au avut alte motive, cum este si normal. Nu am fost platit cand am iesit. Am iesit pentru ca au murit oameni din cauza unui sistem. Dar sistemul este compus din oameni, probabil care cand gandesc ca dumneavoastra.

Daca dumneavoastra, doamnelor vi se pare ca totul merge struna la noi, mi-e mila de noi, ca popor.

Noapte.

Posted on

Am auzit despre tragedia de la Colectiv sambata dimineata. De atunci si pana astazi nu am fost bun de nimic. Nu am avut pe nimeni cunoscut acolo, dar nu imi venea sa cred ca au murit atat de multi tineri intr-un mod groaznic.10246612_1045310505509534_603055157910433321_n

Am citit marturiile supravietuitorilor si pe cele ale salvatorilor. Erau atat de puternice cuvintele lor incat simteam durerea, disperarea si neputinta. Nu am avut curaj sa dau drumul la televizor decat foarte tarziu. Simteam ca nu am puterea de a vedea imaginile.

Am plans cand am citit marturia asistentei de pe ambulanta, am plans cand am vazut videoclipul cu pompierul si am plans cand vedeam parintii ce isi cautau copiii. Am simtit atunci o dragoste pentru ei, ca si cum ar fi fost ai mei. Oameni ce au vorbit cu copiii lor seara, ca de dimineata sa ii ridice de la morga. As fi vrut sa ii imbratisez. Am vazut lacrimile mamei mele si mi-am dat seama ca erau de durere pentru cei care si-au pierdut fii si fiice, dar si de recunostinta pentru ca nu am fost eu.Nu pot sa imi imaginez durerea unui parinte de a-si ingropa copilul sau copii.

Apoi am trecut la furie, impotriva celor ce au dat autorizatii, impotriva celor ce au controlat clubul si celor care au organizat evenimentul. Dar cand furia mea s-a potolit mi-am dat seama ca putea sa fie oricare dintre sutele de cluburi din Bucuresti, poate chiar si din tara. Putea sa fie un bal de boboci, un bal de absolvire sau o seara in care un artist strain celebru venea in Romania. La fel de bine putea sa fie un autobuz sau tramvai, fara revizie tehnica vechi de 30 de ani, unde stam ca sardinele.

Au avut nesansa de a isi dori o seara relax si de timp petrecut cu prietenii. Si acum plangem pentru ei.

P.S. Am fost impresionat de solidaritatea oamenilor din Bucuresti si din tara. Asta imi arata ca mai sunt oameni buni printre noi ce stiu sa se mobilizeze in cazuri grave.

P.P.S. Stiu ca ar fi trebuit sa ma opresc aici dar nu pot sa nu transmit ceva celor ce au pus tragedia pe seama “muzicii satanice” si a Halloweenului. Sunteti niste jeguri de oameni. Sper sa existe Dumnezeul vostru si sa va pedepseasca exact conform moralei crestine.

Dreams

Posted on Updated on

Zilele trecute am visat o persoana draga mie. Singura problema a fost ca visul se termina cu “Ai spus ca mai vorbim. Acum nu mai avem timp.”
Chiar daca stiam ca era vorba doar de un vis, am fost toata ziua distrat. Mi-am facut curaj si am sunat persoana respectiva.Stiti cum este dupa un vis urat. Ai impresia ca s-a intamplat cu adevarat. Era bine si fericita ca am sunat-o. Am vorbit mai bine de o ora la telefon.
Dupa ce am terminat conversatia, mi-am dat seama ca intr-adevar nu mai vorbisem cu ea de foarte mult timp. Ocupat cu munca, cu ochii pe portofel si plin de mici alte treburi am uitat de persoanele importante.
Banii ii faci, ii pierzi iar timpul trece implacabil. In schimb oamenii se indeparteaza si se uita, chiar daca nu ar trebui.
Nu stiu daca visul a fost subconstientul meu vinovat sau un semnal de trezire, dar ma bucur sincer ca l-am avut.

image

No love, just condoms

Posted on

M-am abtinut mult sa scriu postarea asta. Nu pentru ca ar fi ceva extraordinar si am tot rafinat textul. Motivul principal a fost  modul in care unii oameni ar putea percepe ce scriu eu aici. Nu am vrut sa fiu considerat etalon pentru oamenii de varsta mea sau sa se creada ca am facut-o din lipsa de respect pentru sexul opus.hqdefault

La inceputul anului am avut o mica problema, cine a tot citit blogul (multumesc pe aceasta cale) stie despre ce vorbesc. Si dupa momentul asta am zis ca cea mai buna solutie ar fi sa nu ma indragostesc asa usor. Sa vad daca poti sa stai intr-o relatie fara sa iubesti. Usor de zis, greu de facut dupa mintea si istoricul meu.

La prima ocazie aparut am spus da si am stat cu cineva care ma atragea pur fizic. Nu am tinut cont de inteligenta, compatibilitate emotionala si alte chestii siropoase. Si am stat cu ea vreo 3 luni, in care am facut tot ce as fi facut cu cineva la care as fi tinut mult mai intens. Apoi au mai urmat cateva fete cu acelasi atribut si aceeasi implicare din partea mea.

Nu s-a intamplat ca in filme, cand te indragostesti pe masura ce timpul trece. Doar te obisnuiesti ca cineva sa te sune, sa vorbeasca despre banalitati si sa faca sex cu tine. Stiu ca par ca un porc acum, in ochii femeilor. Tin doar sa spun atat: nu am spus niciuneia “te iubesc” si nici nu i-am promis luna de pe cer. Am mers din inertie mai departe in relatie, pana la sfarsitul ei. Poate unele dintre ele si-au dat seama de asta, in timp ce unele nu au fost asa istete.

Ai crede ca nu poti sa traiesti asa, din relatie in relatie, fara 100 % implicare. Surpriza a fost ca am putut. Poate au fost momente in care am regretat ca nu pot sa port o discutie foarte serioasa in care sa ma confesez , dar am trecut destul de repede peste neajunsurile astea.

Cred ca am vazut destule casnicii lipsite de iubire, tinute impreuna doar de copii si de obisnuinta. Aveam impresia ca m-as sufoca intr-un astfel de angajament. Se pare ca tine doar de cat de mult esti tu dispus sa lasi de la tine. Sa iti cobori asteptarile si sa pastrezi o parte din mintea ta ascunsa. Sa nu te astepti la intelegerea din priviri si semnificatii pentru gesturi mici.

Strings attached

Posted on

Astazi dadeam scroll pe pagina de Facebook si am vazut o imagine, prezentata de cei de la Oameni ai Bucurestiului. Era vorba de o femeie ce a mers 800 de km pe jos,  pe celebrul El Camino De Santiago.

Mi s-a parut ceva extraordinar, nu doar datorita distantei enorme. Drumul in sine are ceva special, ce il schimba pe cel care il strabate. Este un pelerinaj in care destinatia nu este neaparat punctul culminant. Tu te transformi, ai timp sa ramai cu gandurile tale, fara intreruperi. Sa vezi cu adevarat si sa ajungi constient de locul tau in toata agitatia din lume.puppet-on-a-string

Apoi am citit ce scria deasupra pozei:  “Aveam nevoie de timp și bani, iar anul asta le-am avut pe toate.” Au vibrat cuvintele astea in mintea mea. Mi-am dat seama cat de legati suntem, unii dintre noi, cel putin. Avem o planeta extraordinara,  plina nu doar de peisaje frumoase ci si de povesti. Si cu toate astea suntem fortati uneori sa ramanem intr-o mica particica. Sa strabatem drumuri pe care le stim deja, sa ne uitam la aceleasi locuri prafuite, cu mintea incetosata de lucruri neimportante.

Cateodata avem bani, dar nu avem timp. Asta pentru ca muncim pentru a face rost de bani. Si ajungem ca oamenii aceia ce isi iau bilet de croaziera cand au iesit la pensie. Si imi dau seama ca atunci entuziasmul tau pentru catarat, meditatie sau lucruri noi s-a diminuat. Sau este posibil sa ai timp;dar daca asta este cazul inseamna ca nu muncesti. Deci nu ai bani.

Suntem mai legati decat erau taranii acum 100 de ani de glia stramoseasca.  Fortati sa murim fara sa vedem ce are mai frumos lumea asta.

Chat. Videochat.

Posted on Updated on

Acum cateva zile zile m-a sunat o prietena. Ma rog, este mult spus o prietena, ci o cunostiinta. Stiti voi, nici nu prea vorbesti cu ea, dar parca ti-ar parea rau daca ai auzi ca a murit.

http://cache.bzi.ro/cache/1/77/s560x316_videochat.jpg
http://cache.bzi.ro/cache/1/77/s560x316_videochat.jpg

Era foarte agitata si a spus sa ne intalnim, pentru ca nu prea vrea sa vorbeasca la telefon. In afara de oamenii care vand iarba, nu prea stiu oameni ce se rusineaza sa vorbeasca la telefon. Oricum, am zis sa vad cum sta treaba. Ne-am intalnit la o cafenea si acolo am avut de asteptat vreo 10 minute pana a putut sa intre in subiect.

Fata face videochat. Asta era problema si ii era cam rusine sa o spuna. Problema si mai mare era ca  cineva din familia extinsa  pe net  a dat un Google Search, a aflat si a amenintat-o ca spune parintilor ce face iubita lor odrasla. Si pentru ca se pare ca ma pricep la calculatoare si stiu sa navighez pe internet, ea dorea ca eu sa ii sterg toate profilele si tot ce aparea pe internet.

Fiind o leaca insensibil, m-a bufnit rasul la o asa grozavie. Sa stergi de pe internet ceva legat de videochat! Pentru ea a parut simplu la inceput. A blocat tara noastra si inca cateva ce au comunitati mari de romani si era sigura ca nimic rau nu se va intampla. A fost greu sa ii explic ca sa stergi ceva de pe internet este foarte greu, iar blocatul acela al tarii este o joaca de copil pentru cineva care a navigat pe net. A plecat de-a dreptul cu ochii in lacrimi pentru ca nu stia ce sa faca.

Si pentru ca tot am oameni ce intra la mine pe blog cautand cuvantul videochat ( habar nu am de ce) am zis sa dau cateva mici sfaturi pentru cei care au ales aceasta nobila meserie. Asta pentru ca tot este in floare fenomenul si problema ei nu cred ca este singulara. Mi-ar parea rau ca cineva sa spuna parintilor, cand tu ai ales sa ascunzi asta. Este decizia fiecaruia de a spune adevarul se de a il ascunde.

  • Blocatul unei tari- In teorie suna grozav, in practica daca ai folosit un proxy poti sa vezi orice. Proxy-urile schimba adresa IP si tara de provenienta a acestuia, trecand peste orice blocaj.
  • Sters profil – Poti sa stergi un profil, dar urmele acestuia raman. Poze, nume si video raman pe net pana la adanci batraneti. Teoretic ii poti cere Google-ului sa iti stearga rezultate la cautari, dar acestia au nevoie de linkuri si un motiv intemeiat. Si nici atunci nu le aproba pe toate. Ca sa nu mai vorbim ca odata ce ti-ai facut un profil alte zeci de site-uri au preluat informatiile tale.
  • Bani- Toate site-urile de profil se lauda cu mii de euro castig. Si chiar daca la noi videochatul este legal, banii nu sunt asa multi dupa cum am aflat. Pentru ca sunt zeci daca nu sute de mii de persoane ce fac acest lucru. Fie trebuie sa fii de-a dreptul special/a, fie sa ai o mare vechime in bransa. Tot de bani legat, daca nu ii declari si cineva face un control la firma unde lucrezi faci evaziune fiscala.
  • Poze – Femeile sunt mandre de ele si pozele profesionale, pentru videochat, le posteaza pe Facebook. Daca cineva da un Google Search, ti-a gasit profilul. Asa ca modestia nu strica in cazul asta.
  • Nume – Nu stiu de ce, dar lumea pare sa isi foloseasca numele de pe Facebook. Pai zau acum, nu ti-ai cautat niciodata numele pe Google? De ce ai crede ca cineva care te cunoaste nu ar face acelasi lucru?
  • Site- Daca tot ai ales sa faci videochat si nu vrei sa afle lumea, dintr-un motiv sau altul, intreba ce se cere atunci cand cineva intra pe site. Ii cere logare, este mai sigur. Ii cere contul bancar atunci nu mai intra fiecare nataflet.

Asa ca dupa sfaturile astea, sper sa nu mai am parte de cunostiinte care nu stiu sa isi faca un cont de videochat.

P.S. Nu, nu va spun cine si nici numele sub care apare ea.

P.P.S. Nu am atins problema moralitatii pentru vorbim de oameni ce au 18 ani si au luat o decizie. Consecintele pentru fiecare decizie le suporta persoana care le ia.

Nu orice carte te face sa plangi.

Posted on

Nu mai citisem o carte de foarte mult timp.. aproape 2 luni. O perioada prea lunga pentru mineDar am primit zilele trecute de la sora mea, mai multe carti, din care am ales Hotul de carti. Poate ati vazut filmul, poate ati citit cartea. Eu nici nu vazusem filmul si nici macar nu auzisem de carte.

http://jaystab.deviantart.com/art/The-Book-Thief-200556365
http://jaystab.deviantart.com/art/The-Book-Thief-200556365

Trebuie sa spun ca m-a atras titlul. M-am gandit ca daca m-as apuca de furat, tot carti as fura si eu. Spre deosebire de alte carti, nu i-am citit nici recenziile, nici macar ce scrie pe spatele ei. Am vrut sa fie o supriza absoluta. Si ce surpriza a fost…

Suntem in Germania nazista si urmarim povestea lui Liesel, o fetita de doar 9 ani, la inceputul cartii. Fundalul este Al Doilea Razboi Mondial. Ea este de evreica  si este trimisa de mama ei la o familie de germani ce o va proteja de Holocaust. Pare cunoscut, te astepti la ceva, pentru ca ai mai citit carti ce trateaza subiectul. Dar este diferita de restul cartilor pe care le-am mai citit.

Povestea ti-o spune Moartea, inserand comentariile sale, greutatile pe care trebuie sa le indure doamna, fara coasa,duma cum ea spune. Un razboi este un timp plin de munca pentru Moarte, dar cu toate astea reuseste sa treaca pe langa Liesel si sa ii urmareasca cariera de hot de carti. Printre bombele ce cad si oamenii pe care ii ridica la cer, Moartea devine interesata de mica fetita, recunoscand ca “este bantuita de oameni”.

Liesel nu fura carti pentru bani ci pentru ca au o semnificatie. Prima ei carte este Manualul Groparului, ce a furat-o atunci cand fratelele ei a murit. Liesel se foloseste de carti pentru a evada de lumea din jur, la fel cum facem toti cei care citim. Furtul face totul sa se simta altfel, sa o faca sa se simta vie. Obsesiv reciteste cartile pe care le fura si isi dezvolta o dorinta imensa de a citi. Pe parcurs va si scrie, asternandu-si povestea ei si a familiei.

Finalul cartii se intrezareste de la inceput, caci Moartea nu suporta suspansul si aminteste devreme pe cei pe care ii va ridica la cer, intr-un viitor mai apropiat sau nu. Cu toate astea sfarsitul cartii te loveste din plin si daca esti ca mine, probabil vei plange pentru oamenii ce vor muri. Vei plange chiar si pentru Moartea ce pare sa fie mai umana decat Fuhrerul sau razboiul dezlantuit intre oameni.

Sunt putine cartile pe care le-am citit fara sa le las din mana. Hotul de carti este una dintre ele. Poate ce am scris eu mai sus nu este o recenzie de top, sau macar una buna. Dar daca cititi, ar fi pacat sa treceti peste o asemenea carte. Chiar daca te face sa plangi.