macau ionut

The times they are a changin’

Posted on Updated on

Sunt om caruia ii place rutina. Imi place sa stiu ca exista lucruri pe care le fac in fiecare zi, de la tigara de dimineata pana la documentarul de seara ce ma face sa adorm. Uneori cand totul pare sa decurga altfel, imi fac timp pentru un lucru mic pe care il fac mereu si ma simt mai linistit.1

Dar cateodata apare un lucru iesit din comun ce iti da rutina peste cap. Cateodata reactionez cu ostilitate, pentru ca nu imi place, dar cateodata ma las dus de val. Si chiar daca a fost ceva neobisnuit, iti dai seama ca a fost ceva care te-a transformat, chiar daca pentru o durata scurta.

Exista insa si momente de cumpana in care controlul iti este luat si altcineva decide pentru tine. Sunt minute, zile sau luni in care simti ca mintea ta nu mai suporta asteptarea. O scrisoare de acceptare, un diagnostic pozitiv sau multe astfel de situatii.

Ei bine urasc momentele astea. Ajungi sa iti dai seama de fragilitatea ta, de a celor din jur si cat de putin poti influenta ceva cu adevarat. Esti doar un mic om din carne si oase ce asteapta cu capul plecat un deznodamant sau altul. Inteligenta ta, banii tai sau familia ta nu conteaza in niciun fel. Esti egal cu un somalez, un englez sau orice alt om de planeta.

Insa din aceste momente intodeauna apare un alt om. Nu mai esti acelasi niciodata, indiferent cat de mult ai incerca. Experienta te-a schimbat si vezi viata altfel. Stiu ca pare un cliseu, dar asa se intampla. Cand momentul de cumpana s-a terminat pleci cu zambetul pe buze sau cu lacrimi pe obraz.

Dar esti diferit.

 

Best and Worst.

Posted on

It was the best of times, it was the worst of times.

Foarte mult timp mi s-a parut ca fraza asta este un non-sens. Pana acum ceva timp, pana cand mi-am dat seama ca traiesc si eu exact aceste cuvinte.Am ajuns intr-un punct in care imi dau seama ca imi este bine si ca nu imi este chiar bine.

Sunt fericit pana peste masura pentru anumite aspecte din viata mea. Nu cred ca au fost momente mai minunate, daca stau sa ma gandesc. Au aparut intamplari si evenimente ce ma fac sa ma gandesc cu bucurie la viitor. Este probabil pentru prima oara in care in mintea mea viitorul nu este o tesatura fara cap si coada.

Si pe urma apare partea mai putin fericita. Care daca as putea spune, este ca norul acela din desenele animate, ce ma urmeaza peste tot. Chestia este ca nu am deocamdata o umbrela. Si sunt cam plouat mereu, tinand cont ca nu vad soarele la orizont. Este o parte din mine ce simte ca inca nu sunt bine. Ca am nevoie de mai mult.

Dupa ce am scris toate astea imi dau seama ca  Charles Dickens m-a inteles perfect acum mai bine de 100 de ani 🙂

De ce trebuie sa fii primul?

Posted on

Ieri am intrat intr-un supermarket. In timp ce stateam linistit la coada imensa, o mamica isi certa copilul. Vina lui era ca ceruse ceva din raft. Replica mamei a fost “nu iti iau pentru ca nu te-ai calificat pentru Olimpiada la Limba Romana”.

Apoi a inceput sa dea cateva nume, probabil, colegi ai baietelului, ce erau olimpici la 2-3 materii. El de ce nu poate sa fie la fel?1

Mi s-a facut sincer mila de cel mic. In primul rand pentru ca mama practica metoda premierii pentru rezultate. Am vazut metoda la tot mai multi parinti. Iei un 10 si ai voie sa iesi in oras sau iei nota mare in teza si poti sa te duci la antrenamente de nu stiu ce sport.

Contrar parerii generale ale adultilor, copiii miros siretlicurile astea si obtin rezultate bune pe termen scurt, doar pentru recompensa.

In al doilea rand mi-am adus aminte de mine cand eram mai mic. Stiu ca nu se mai vede acum, dar eu chiar aveam rezultate bune la invatatura. Eram mai mereu la olimpiade si chiar am obtinut rezultate notabile, de care eram tare mandru. Problema atunci, ca si acum, era ca eram olimpic la vreo 2-3 materii.

O incercare a profesorilor de a se lauda si de a primi beneficii, dar si un motiv de mandrie pentru parintii mei. Tin totusi sa mentionez ca eu nu prea primeam recompense, pentru ca li se parea ceva normal sa invat bine. Pe langa asta, niciodata nu am fost certat ca nu am ajuns la faza pe tara sau mai stiu eu ce.

Poate divaghez, dar ce vreau sa spun este ca mi se pare gresita ideea de a face din copil un geniu multilateral dezvoltat cum spuneau socialistii. Parintii ar trebui sa ii cultive pasiunile. Sa vada ce ii se potriveste copilului si sa il discute cu el, daca ii place cu adevarat, daca ar vrea sa aprofundeze sau nu.

Dar ce urasc eu este comparatia asta de-a dreptul idioata cu alti copii. Bai, stiu parinti care stiu ca au copii prosti. Si s-au impacat cu asta. Atat ii duce capul si s-au incercat nenumarate solutii. Tu ai unul care este inteligent, pasionat de ceva si il faci sa simta prost. De multe ori cred ca este doar invidia parintilor, fata de parintele celor care mai multe premii.

Doar pentru ca nu are atat de multe diplome, nu inseamna ca este prost. Am diplome incat as putea sa tapetez peretii. De cele mai multe ori conteaza o mana care sa te ghideze. Sa ai o directie si sa nu mergi ca un bezmetic, cu ideea ca ai fost bun la multe si mai tarziu, iti dai seama ca nu te-ai axat pe ceva. Trimite-l la olimpiade, vezi la care s-a descurcat mai bine si intreaba-l daca ii place ceea ce a realizat.

P.S. Evident ca nu am copii, dar am fost si eu unul.

Bring it!

Posted on

Anul asta a fost ciudat tare; plin de contradictii.43de43996b1c85f2d7efae663a2d3a0a

Au fost luni ce pareau atat de lungi incat aveam impresia ca sunt in Ziua Cartitei. Si cu toate astea Revelionul a venit atat de repede incat imi aduc aminte perfect ce faceam acum un an, pe vremea asta.

Am iubit si am urat cu aproape aceeasi intensitate, am fost nervos peste masura ca apoi sa am lungi perioade de apatie.

Am gasit oameni frumosi ce mi-au aratat cat de mult poate insemna o conversatie sincera. Am lasat in spate prieteni ce pur si simplu nu si-au gasit timp pentru o pauza de tigara in viata lor.

Am simtit tragedia alaturi de o tara si am vazut oameni revoltati in strada ce isi doreau aceleasi lucruri ca si mine.

Nu stiu cum va arata 2016 si sincer nici nu mi-as dori sa aflu, daca s-ar putea cumva. Am ajuns intr-un punct in care chiar imi place viata, cu toate rahaturile pe care le mai primesti din cand in cand. Nu prea conteaza cine este langa tine, atat timp cat tu te simti bine in pielea ta. Daca iubesti pe cineva cu adevarat este un plus, daca nu…nu iti da cu minus 🙂

Vad ca multi asteapta lucruri mari de la 2016. Sa-i duca la sala, sa ii tina la dieta sau sa renunte la tigari. Eu nu cer nimic. Sa vina cu tot ce are, bun sau rau.

No love, just condoms

Posted on

M-am abtinut mult sa scriu postarea asta. Nu pentru ca ar fi ceva extraordinar si am tot rafinat textul. Motivul principal a fost  modul in care unii oameni ar putea percepe ce scriu eu aici. Nu am vrut sa fiu considerat etalon pentru oamenii de varsta mea sau sa se creada ca am facut-o din lipsa de respect pentru sexul opus.hqdefault

La inceputul anului am avut o mica problema, cine a tot citit blogul (multumesc pe aceasta cale) stie despre ce vorbesc. Si dupa momentul asta am zis ca cea mai buna solutie ar fi sa nu ma indragostesc asa usor. Sa vad daca poti sa stai intr-o relatie fara sa iubesti. Usor de zis, greu de facut dupa mintea si istoricul meu.

La prima ocazie aparut am spus da si am stat cu cineva care ma atragea pur fizic. Nu am tinut cont de inteligenta, compatibilitate emotionala si alte chestii siropoase. Si am stat cu ea vreo 3 luni, in care am facut tot ce as fi facut cu cineva la care as fi tinut mult mai intens. Apoi au mai urmat cateva fete cu acelasi atribut si aceeasi implicare din partea mea.

Nu s-a intamplat ca in filme, cand te indragostesti pe masura ce timpul trece. Doar te obisnuiesti ca cineva sa te sune, sa vorbeasca despre banalitati si sa faca sex cu tine. Stiu ca par ca un porc acum, in ochii femeilor. Tin doar sa spun atat: nu am spus niciuneia “te iubesc” si nici nu i-am promis luna de pe cer. Am mers din inertie mai departe in relatie, pana la sfarsitul ei. Poate unele dintre ele si-au dat seama de asta, in timp ce unele nu au fost asa istete.

Ai crede ca nu poti sa traiesti asa, din relatie in relatie, fara 100 % implicare. Surpriza a fost ca am putut. Poate au fost momente in care am regretat ca nu pot sa port o discutie foarte serioasa in care sa ma confesez , dar am trecut destul de repede peste neajunsurile astea.

Cred ca am vazut destule casnicii lipsite de iubire, tinute impreuna doar de copii si de obisnuinta. Aveam impresia ca m-as sufoca intr-un astfel de angajament. Se pare ca tine doar de cat de mult esti tu dispus sa lasi de la tine. Sa iti cobori asteptarile si sa pastrezi o parte din mintea ta ascunsa. Sa nu te astepti la intelegerea din priviri si semnificatii pentru gesturi mici.

Strings attached

Posted on

Astazi dadeam scroll pe pagina de Facebook si am vazut o imagine, prezentata de cei de la Oameni ai Bucurestiului. Era vorba de o femeie ce a mers 800 de km pe jos,  pe celebrul El Camino De Santiago.

Mi s-a parut ceva extraordinar, nu doar datorita distantei enorme. Drumul in sine are ceva special, ce il schimba pe cel care il strabate. Este un pelerinaj in care destinatia nu este neaparat punctul culminant. Tu te transformi, ai timp sa ramai cu gandurile tale, fara intreruperi. Sa vezi cu adevarat si sa ajungi constient de locul tau in toata agitatia din lume.puppet-on-a-string

Apoi am citit ce scria deasupra pozei:  “Aveam nevoie de timp și bani, iar anul asta le-am avut pe toate.” Au vibrat cuvintele astea in mintea mea. Mi-am dat seama cat de legati suntem, unii dintre noi, cel putin. Avem o planeta extraordinara,  plina nu doar de peisaje frumoase ci si de povesti. Si cu toate astea suntem fortati uneori sa ramanem intr-o mica particica. Sa strabatem drumuri pe care le stim deja, sa ne uitam la aceleasi locuri prafuite, cu mintea incetosata de lucruri neimportante.

Cateodata avem bani, dar nu avem timp. Asta pentru ca muncim pentru a face rost de bani. Si ajungem ca oamenii aceia ce isi iau bilet de croaziera cand au iesit la pensie. Si imi dau seama ca atunci entuziasmul tau pentru catarat, meditatie sau lucruri noi s-a diminuat. Sau este posibil sa ai timp;dar daca asta este cazul inseamna ca nu muncesti. Deci nu ai bani.

Suntem mai legati decat erau taranii acum 100 de ani de glia stramoseasca.  Fortati sa murim fara sa vedem ce are mai frumos lumea asta.

Chat. Videochat.

Posted on Updated on

Acum cateva zile zile m-a sunat o prietena. Ma rog, este mult spus o prietena, ci o cunostiinta. Stiti voi, nici nu prea vorbesti cu ea, dar parca ti-ar parea rau daca ai auzi ca a murit.

http://cache.bzi.ro/cache/1/77/s560x316_videochat.jpg
http://cache.bzi.ro/cache/1/77/s560x316_videochat.jpg

Era foarte agitata si a spus sa ne intalnim, pentru ca nu prea vrea sa vorbeasca la telefon. In afara de oamenii care vand iarba, nu prea stiu oameni ce se rusineaza sa vorbeasca la telefon. Oricum, am zis sa vad cum sta treaba. Ne-am intalnit la o cafenea si acolo am avut de asteptat vreo 10 minute pana a putut sa intre in subiect.

Fata face videochat. Asta era problema si ii era cam rusine sa o spuna. Problema si mai mare era ca  cineva din familia extinsa  pe net  a dat un Google Search, a aflat si a amenintat-o ca spune parintilor ce face iubita lor odrasla. Si pentru ca se pare ca ma pricep la calculatoare si stiu sa navighez pe internet, ea dorea ca eu sa ii sterg toate profilele si tot ce aparea pe internet.

Fiind o leaca insensibil, m-a bufnit rasul la o asa grozavie. Sa stergi de pe internet ceva legat de videochat! Pentru ea a parut simplu la inceput. A blocat tara noastra si inca cateva ce au comunitati mari de romani si era sigura ca nimic rau nu se va intampla. A fost greu sa ii explic ca sa stergi ceva de pe internet este foarte greu, iar blocatul acela al tarii este o joaca de copil pentru cineva care a navigat pe net. A plecat de-a dreptul cu ochii in lacrimi pentru ca nu stia ce sa faca.

Si pentru ca tot am oameni ce intra la mine pe blog cautand cuvantul videochat ( habar nu am de ce) am zis sa dau cateva mici sfaturi pentru cei care au ales aceasta nobila meserie. Asta pentru ca tot este in floare fenomenul si problema ei nu cred ca este singulara. Mi-ar parea rau ca cineva sa spuna parintilor, cand tu ai ales sa ascunzi asta. Este decizia fiecaruia de a spune adevarul se de a il ascunde.

  • Blocatul unei tari- In teorie suna grozav, in practica daca ai folosit un proxy poti sa vezi orice. Proxy-urile schimba adresa IP si tara de provenienta a acestuia, trecand peste orice blocaj.
  • Sters profil – Poti sa stergi un profil, dar urmele acestuia raman. Poze, nume si video raman pe net pana la adanci batraneti. Teoretic ii poti cere Google-ului sa iti stearga rezultate la cautari, dar acestia au nevoie de linkuri si un motiv intemeiat. Si nici atunci nu le aproba pe toate. Ca sa nu mai vorbim ca odata ce ti-ai facut un profil alte zeci de site-uri au preluat informatiile tale.
  • Bani- Toate site-urile de profil se lauda cu mii de euro castig. Si chiar daca la noi videochatul este legal, banii nu sunt asa multi dupa cum am aflat. Pentru ca sunt zeci daca nu sute de mii de persoane ce fac acest lucru. Fie trebuie sa fii de-a dreptul special/a, fie sa ai o mare vechime in bransa. Tot de bani legat, daca nu ii declari si cineva face un control la firma unde lucrezi faci evaziune fiscala.
  • Poze – Femeile sunt mandre de ele si pozele profesionale, pentru videochat, le posteaza pe Facebook. Daca cineva da un Google Search, ti-a gasit profilul. Asa ca modestia nu strica in cazul asta.
  • Nume – Nu stiu de ce, dar lumea pare sa isi foloseasca numele de pe Facebook. Pai zau acum, nu ti-ai cautat niciodata numele pe Google? De ce ai crede ca cineva care te cunoaste nu ar face acelasi lucru?
  • Site- Daca tot ai ales sa faci videochat si nu vrei sa afle lumea, dintr-un motiv sau altul, intreba ce se cere atunci cand cineva intra pe site. Ii cere logare, este mai sigur. Ii cere contul bancar atunci nu mai intra fiecare nataflet.

Asa ca dupa sfaturile astea, sper sa nu mai am parte de cunostiinte care nu stiu sa isi faca un cont de videochat.

P.S. Nu, nu va spun cine si nici numele sub care apare ea.

P.P.S. Nu am atins problema moralitatii pentru vorbim de oameni ce au 18 ani si au luat o decizie. Consecintele pentru fiecare decizie le suporta persoana care le ia.