impacat
Întreg
Soarele încearcă să îmi arate că este August. Deşi este trecut de 6, încă este cald şi dacă vântul nu ar bate uşor, nu ştiu dacă aş reuşi să stau afară. Pe stradă este linişte de parcă toată lumea aşteaptă un semnal de domolire al văpaii.
La mine muzica se aude încet şi deşi ştiu pe de rost ce o să cânte, aud câte o frântură ce mă face să fiu mai atent. Zâmbesc când îmi dau seama ce melodie este. Unele trezesc amintiri plăcute şi mă duc cu gândul în trecut. Aproape toate cântecele mele preferate sunt legate de persoane sau de locuri.Şi mintea mea se duce şi aleargă dupa micile detalii de atunci, ce au rămas chiar şi după atâţia ani.
Îmi dau seama că au trecute câteva minute şi las cartea pe masă. Am mai citit-o dar am simţit nevoia de a o face din nou. Dar îmi dau seama că nu mă mai concentrez deloc la poveste. Îmi aprind încă o ţigară şi sorb din cafea. Sunt încă obosit de seara trecută şi deşi ştiu că nu mă ajută, îmi place aroma.
Mă uit la fumul ce iese din ţigară de parcă este prima oară când vâd asta. Un fir subţire se duce, parcă la infinit şi ochii mei îl urmăresc până la cer. Albastru complet, fără niciun nor, infinit şi calm. Simt calmul în minte. Mintea mea se duce în acelaşi loc în care s-a tot dus săptamânile acestea. Dar acolo nu mai este ea. Sunt doar eu, liniştit şi schimbat. De parcă totul s-a rezolvat peste noapte. Altcineva pare că a luat decizia pentru mine, dar sunt împăcat cu ce s-a decis. Nu-mi pasă de mâine, nu mă mai îngrijorează viitorul.
Nu există noi, nu există lume. Sunt doar eu. Şi mă simt întreg.
Din Viata 