invatamant

De ce trebuie sa fii primul?

Posted on

Ieri am intrat intr-un supermarket. In timp ce stateam linistit la coada imensa, o mamica isi certa copilul. Vina lui era ca ceruse ceva din raft. Replica mamei a fost “nu iti iau pentru ca nu te-ai calificat pentru Olimpiada la Limba Romana”.

Apoi a inceput sa dea cateva nume, probabil, colegi ai baietelului, ce erau olimpici la 2-3 materii. El de ce nu poate sa fie la fel?1

Mi s-a facut sincer mila de cel mic. In primul rand pentru ca mama practica metoda premierii pentru rezultate. Am vazut metoda la tot mai multi parinti. Iei un 10 si ai voie sa iesi in oras sau iei nota mare in teza si poti sa te duci la antrenamente de nu stiu ce sport.

Contrar parerii generale ale adultilor, copiii miros siretlicurile astea si obtin rezultate bune pe termen scurt, doar pentru recompensa.

In al doilea rand mi-am adus aminte de mine cand eram mai mic. Stiu ca nu se mai vede acum, dar eu chiar aveam rezultate bune la invatatura. Eram mai mereu la olimpiade si chiar am obtinut rezultate notabile, de care eram tare mandru. Problema atunci, ca si acum, era ca eram olimpic la vreo 2-3 materii.

O incercare a profesorilor de a se lauda si de a primi beneficii, dar si un motiv de mandrie pentru parintii mei. Tin totusi sa mentionez ca eu nu prea primeam recompense, pentru ca li se parea ceva normal sa invat bine. Pe langa asta, niciodata nu am fost certat ca nu am ajuns la faza pe tara sau mai stiu eu ce.

Poate divaghez, dar ce vreau sa spun este ca mi se pare gresita ideea de a face din copil un geniu multilateral dezvoltat cum spuneau socialistii. Parintii ar trebui sa ii cultive pasiunile. Sa vada ce ii se potriveste copilului si sa il discute cu el, daca ii place cu adevarat, daca ar vrea sa aprofundeze sau nu.

Dar ce urasc eu este comparatia asta de-a dreptul idioata cu alti copii. Bai, stiu parinti care stiu ca au copii prosti. Si s-au impacat cu asta. Atat ii duce capul si s-au incercat nenumarate solutii. Tu ai unul care este inteligent, pasionat de ceva si il faci sa simta prost. De multe ori cred ca este doar invidia parintilor, fata de parintele celor care mai multe premii.

Doar pentru ca nu are atat de multe diplome, nu inseamna ca este prost. Am diplome incat as putea sa tapetez peretii. De cele mai multe ori conteaza o mana care sa te ghideze. Sa ai o directie si sa nu mergi ca un bezmetic, cu ideea ca ai fost bun la multe si mai tarziu, iti dai seama ca nu te-ai axat pe ceva. Trimite-l la olimpiade, vezi la care s-a descurcat mai bine si intreaba-l daca ii place ceea ce a realizat.

P.S. Evident ca nu am copii, dar am fost si eu unul.