final nefericit
Castelul
Doar un turn singuratic a mai ramas in picioare. Strapunge ca o sulita cerul albastru, parca intr-o incercare disperata de a arata locul unde acum mult timp s-a intamplat totul. 
Daca iti cobori privirea de la el, vezi doar bucati mari de pietre imprastiate pe jos. Acoperite de muschi gros, vechi de sute de ani. Albul pietrelor a fost napadit de verdele viu al naturii, ca intr-un asediu indelungat ce faramiteaza incet orice nu este natural. Vechile porti sunt mancate de rugina, si simpla ta atingere le face sa se cutremure si sa se prefaca intr-un mare pata rosiatica, jos pe pamant.
Salile mari si-au pierdut acoperisurile si culorile frumoase ce le impodobeau candva. Peretii sunt scorojiti, patati de apa de ploaie ce a decorat intr-un stil salbatic fiecare zid in parte. Fiecare vorba de a ta se izbeste de ei si se intoarce la tine, stranie si rece, fara urma aceea de caldura pe care un camin ar da-o.
Pasii tai te duc tot mai departe, sus pe scari. O usa de lemn mancata de carii, scartie atunci cand o deschizi si patrunzi in incaperea rece plina de carti. Aici cineva si-a creat planuri pe o harta imensa, a insemnat locuri si a visat. Coala galbena din carti devine un praf fine, ce este luat de vant , atunci cand o atingi sa citesti mai de aproape. Pe masuta de scris sunt cateva poze atat de vechi incat preferi sa nu le atingi. Fetele nu se mai vad, dar iti poti da seama ce cei doi se iubeau. Un print si o printesa , un rege si o regina, un conte si o contesa. Nu iti dai seama prea bine. Dai sa iesi din camera si intr-un mic colt, chiar langa iesire este o bucata de hartie ce are scris pe ea cu litere de-o schioapa “a plecat”.
Cand treci de locul unde pana acum cateva clipe stateau portile, te intorci si te mai uiti o data la castel. S-a prabusit fara sa-l auzi, obosit de povara de a pastra amintirile dintre peretii sai. Satul sa fie plin de tristetea ultimului locatar ce a plecat indurerat dintre zidurile marete.
Fara o poveste de basm. Fara un happy-end.
Share
Past year me
Stiu ca blogul meu nu este o lectura tocmai placuta. Plin de regrete, negativism si senzatii neplacute. Nu este ceva nou pentru mine, pentru ca eu chiar simt toate astea cand scriu si recitesc postari din urma. Nu o fac pentru vizite, pentru a juca un rol de victima sau pentru placerea mea masochista. Uneori chiar ma gandesc la oamenii ce au dat like paginii de Facebook sau au dat follow pe blog. Imi pare bine ca unii au fost acolo langa mine si au citit fara sa judece. Dar ma trece si un sentiment de tristete, pentru ceilalati ce s-au regasit in ce am scris eu.
Nu este ceva placut sa ai toate chestiile astea in tine, o stiu din experienta. Dar sa gasesti altii ce au aceleasi probleme, sau chiar mai mari si au intrat aici poate pentru o rezolvare…este de-a dreptul nedrept. Pentru ei, pentru mine, pentru noi. Cred insa ca am invatat un lucru pana acum: viata nu este dreapta.
Anul acesta am trecut prin toate starile posibile, la intervale atat de scurte, inca totul a fost un amalgam de sentimente si impresii. Am avut perioade cand totul era atat de bine incat credeam ca visez. Apoi, inevitabil au aparut si perioadele mai putin placute. Cu saptamani negre in care, inconjurat de oameni m-am simtit atat de singur incat imi venea sa ma asez undeva si sa raman acolo. Sa porti o masca pe fata este de-a dreptul epuizant si aveam zile in care, fizic , eram obosit de efortul de a ma purta normal.
Ma repet, nu vreau sa ma victimizez, dar uneori m-am temut. Pentru mine si pentru viitorul meu. Pur si simplu nu erau motive sa merg inainte. Si modul asta de gandire iti joaca feste. Era iadul meu, personal. Cred ca Iadul, daca exista, asa ar arata. Fara focuri, smoala sau fum ci doar eu cu gandurile mele cele mai negre.
Dar am trecut, nu stiu cum, peste asta. O zi dupa alta, pana cand am simtit ca ceva merge spre bine. Nici acum nu as putea spune ce. Nu sunt nici mai fericit, nici mai suparat. Daca as cauta un cuvant care sa descrie perfect cred ca ar fi impacat. Cu mine sau cu lumea, oricare poate fi raspunsul.
Si am o convingere. Ca o s-o gasesc. Astazi, maine sau poate la 80 de ani. Dar va fi cea care ma intelege cu adevarat.
Share
5 povesti de iubire cu final nefericit din literatura universala
- Heathcliff si Catherine – La rascruce de vanturi. Romanul lui Emily Bronte este are ca subiect central dragostea din Heathcliff si Catherine. De-a lungul operei vedem cu dragostea schimba un om, dar nu in mai bine ci in mai rau. Gelozia, mandria si comportamentul celor doi indragostiti este pus pe tapet intr-un mod dureros. Heathcliff pune mai presus mandria, in timp ce Catherine doreste sa urmeze normele societatii. Desi s-au cunoscut de mici si s-au apropiat, odata cu varsta cei doi urmeaza cai separate, neputand sa uite totusi ce simt unul pentru altul. Astfel se distrug incet, prin continua macinare sufleteasca si tensiune. Chiar si cand unul dintre ei moare, celalalt, ramane obsedat de amintirea jumatatii pe care a pierdut-o. Povestea de iubire dintre Catherine si Heathcliff are toate elementele pentru o iubire fericita si tihnita, dar se transforma intr-o iubire interzisa si dureroasa.
- Esmeralda si Quasimodo – Cocosatul de la Notre Dame. Victor Hugo spune o poveste plina de intrigi, dragoste si sinceritate pura. Quasimodo, un clopotar diform ce traieste in catedrala din Paris se indragosteste de tanara tiganca Esmeralda. Este o dragoste casta, idealizata ce il cuprinde pe Quasimodo. Dar Esmeralda trezeste pasiuni si ocrotitorului lui Quasimodo, Claude Frollo cat si capitanului de garzi Phoebus sau poetul sarac Pierre Gringoire. Dupa ce Esmeralda ii arata compasiune lui Quasimodo, in timp ce acesta era batjocorit de populatia Parisului, diformul clopotar ii se daruieste cu toate fiinta sa tinerei, incercand sa o protejeze chiar cu pretul vietii. Partea trista este ca datorita infatisarii sare, isi da seama ca nu o va avea niciodata pe tanara fata dar iubirea sa este mult prea mare si sincera. Dupa ce Esmeralda este spanzurata, Quasimodo il arunca de pe catedrala pe vinovatul Frollo, cel care il ocrotise si il ajutase. Atat de mare era iubirea sau obsesia lui. Dupa ce tanara tiganca este ingropata, Quasimodo se aseaza langa mormantul ei si moare de foame dupa ce refuza sa se miste. Ultima sa dovada de iubire pentru o femeie ce i-a aratat putina compasiune.
- Jay Gatsby si Daisy Buchanan – Marele Gatsby. Am ales cartea lui Fitzgerald datorita copertii extraordinare. M-a bantuit multa vreme dupa ce am vazut-o si mi-a ramas ca un simbol al iubirii neimpartasite. Gatsby este indragostit de Daisy si ramane indragostit de ea odata cu trecerea timpului. Dar Daisy este o femeie superficiala si pragmatica ce doreste siguranta unui trai imbelsugat. Din pacate pentru Gatsby, el ramane in minte cu imaginea unei tinere nevinovate si creeaza un piedestal pentru ea. O transforma intr-o femeie perfecta si toate actiunile sale sunt motivate de dorinta de a o face sa-l iubeasca iar. Obsesia lui este atat de pregnanta in carte incat te face sa te gandesti la toate iubirile pe care l-ai idealizat si daca este oare bine sa iubesti atat de intens. Cei doi se reintalnesc si totul se petrece ca in visele sale. Dar o femeie nu poate iubi doi barbati la fel si Daisy il alege pe sotul ei in defavoarea lui Jay Gatsby ce moare apoi impuscat. Mintise pentru femeia lui perfecta si plateste pentru asta. Marele Gatsby este o carte ce arata cat de distructiva poate fi iubirea si ca de cele mai multe ori platim pentru ce iubim.
- Anna Karenina si Alexei Vronsky – Anna Karenina. Dostoievski a spus despre romanul lui Tolstoai ca este perfect, ca o opera de arta. Cine sune eu sa-l contrazic? Povestea dintre Anna si Vronsky este extraordinar de complexa, mai ales ca este implicat si sotul Annei. Acesta afla de aventura si totusi pare complet sigur de casnicia sa. In schimb Anna este intr-o continua stare de tensiune. Il iubeste pe sotul ei, dar inima si mintea ei sunt posedate de Vronsky. Societatea si modul in care aceasta condamna adulterul o preseaza permanent pe Anna. Il iubeste pe amant intr-un mod ce o surprinde chiar si ea. Copilul, nasterea grea dar si divortul pe care sotul il cere o aduc pe Anna intr-o stare periculosa. Nesigura acum de iubirea lui Vronsky, sufocata de caracterul bun al sotului ea ajunge sa fie geloasa si paranoica. Ajunge un exemplu viu al efectelor pe care o dragoste toxica o poate avea. Dupa o cearta cu alesul inimii ei, Anna Karenina se sinucide intr-un act final de dragoste. Iubirea ei imensa, insecuritatea personala dar si normele sociale au facut-o pe Anna sa uite sa se bucure de iubirea proaspat dobandita. In cautarea paradisului a uitat ca vine si un moment in care trebuie sa te opresti.
- Scarlett O’Hara si Rhett Buttler – Pe aripile vantului. Povestea lui Margaret Mitchell este pentru mine una dintre putinele ce transmite atat de puternic ideea de iubire cu final nefericit. Scarlett este o tanara superficiala ce-l iubeste pe Ashley Wilkey, echivalentul ei de cavalet in armura. Nu il intelege, dar il vrea ca un moft, parca pentru a-si demonstra puterea sau doar pentru ca este prima ei iubire. Rhett Buttler pe de alta parte este exact opusul lui Ashley, carismatic si misterios , se indragosteste de Scarlet datorita defectelor pe care ea le posda. Desi se mai casatoreste de doua ori inainte de a se marita cu Rhett, Scarlett il pastreaza in inima ei pe Ashley in ciuda tachinarilor facute de Rhett. Pragmatica din fire Scarlett il alege pe Rhett datorita banilor si statutului pe care acesta il ofera dupa Razboiul de Secesiune. Rhett pe de alta parte simte ca si-a gasit jumatatea dar se ascunde in spate unui comportament scandalos pentru a nu-si arata slabiciunea in fata lui Scarlet. Mi se pare enorm efortul de a sta langa o femeie ce nu te iubeste la fel de mult. Cu toate astea Rhett ramane si atunci cand ii se naste o fetita simte ca totul este perfect, chiar daca Scarlett inca suspina dupa iubiri efemere. Dar cand copila moare Rhett cade prada celor mai negre sentimente si pleaca de langa femeia ce nu il iubeste. De abia acum Scarlett intelege ce a pierdut si spera la inca o sansa. O viata de om iubesti pe cineva idealizat cand langa tine s-a aflat persoana ce te intelege si iti ofera totul.
Din Viata 