The smoke of memories

Posted on


Mi-am vizitat bunicul in weekend. Spre rusinea mea, o fac destul de rar, dar am un motiv. Nimic nu mai este la fel, ca atunci cand eram mic. Cand bunica mea traia, era o gospodarie in adevaratul sens al cuvantului.a23b29c0ec559f231711e4d39290f4dc

Acum bunicul este singur si fireste, a imbatranit. A fost un om activ, plin de dorinte, cu un simt al umorului dezvoltat pe care imi place sa cred ca l-am mostenit de la el. Si mi-a ramas intiparita imaginea asta in minte. Chiar si acum cand il vad garbovit, eu il vad tot pe bunicul de acum 10-15 ani. Imi  este frica ca o sa mi-l amintesc mereu batran , neputincios. Stiu, suna egoist din partea mea, dar vorbesc desc cu el.

Si cand a venit noaptea, am iesit afara sa fumez o tigara. Cerul noptii plin de stele, luminile rare si plapande din sat, totul parea atat de cunoscut si atat de strain, de parca se intamplase in alta viata. Si in cele 5 minute cat mi-am fumat tigara, mi-au venit in minte toate momentele placute pe care le-am avut in curtea aceea.

Zilele cu soare arzator si colbul de pe jos, ce era ridicat de masini sau carute. Iarba plina de roua, cu mirosul acela intoxicant, oamenii trecand incet pe drum si salutand molcom. Gradinile pline cu fructe si legume sau fericirea de a merge in picioarele goala prin noroi dupa o ploaie de vara.

Serile in care ieseam afara cu sora mea, incojurati de zeci de copii de varsta noastra, in vacanta de vara. Dulciurile pe care le primeam seara de la bunici sau pe care ni le cumparam din banii lasati de parinti. Curtea luminata doar de un bec, inconjurat de molii imense si povestile pe care bunicul ni le spunea, in timp ce caldurea se domolea in final.

Toate astea mi-au venit in minte intr-o secventa ametitoaare, ca si cum era ultima mea clipa de viata. Si am simtit ca sunt iarasi un copil ce sta pe gard, uitandu-se la masinile ce treceau pe sosea. Tigara s-a stins si am intrat incet in casa.

Totul este la fel. Eu sunt altul.

Advertisements

One thought on “The smoke of memories

    Lavi H. said:
    21 April 2015 at 21:40

    Ce frumos ar fi fost daca am fi ramas si noi la fel…eu am astfel de sentimente, sau mai bine zis sentimente de regret cand merg in fostul meu oras sau la bunici…acolo e un fel de rai pierdut ce nu poate fi regasit decat in amintiri si in chipul bunicilor.

    Liked by 1 person

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s