Our little secret

Acum ceva timp o persoana m-a intrebat daca as vrea sa pot citi gandurile oamenilor. Am spus ca nu, spre surprinderea celeilalte persoane.

Stiu ca toata lumea vrea o super putere. As vrea sa zbor, daca as putea sa aleg, dar nu as vrea sa citesc gandurile nimanui. Suna ciudat? Poate, dar stiu clar de ce nu as vrea tortura asta.

Noi oamenii suntem construiti din minciuni si secrete. Cum sunt piesele de Lego, asa suntem si noi. Minciuna peste secret din talpi pana in crestetul capului. O sa imi spuneti ca sunt prea multe si dintr-una si din alta, dar va spun ca asta este adevarul.

Chiar si atunci cand vrem sa spunem adevarul ceva parca ne impingem sa mintim. Pentru ca este mai comod atat pentru noi cat si pentru cel care primeste galusca. Cat despre secrete, avem multe pentru ca asta ne da un pic de farmec. Nu as vrea sa rapesc nimanui senzatia de protectie pe care ti-o da un secret stiut doar de tine. Esti stapanul absolut peste ceva si poate muri cu tine sau poate iesi la suprafata, doar in momentul ales de tine.

Acum ca am spus toate astea ganditi-va ca va intalniti cu persoana iubita si o vedeti dezbracata de secrete si minciuni. Ai mai tine la fel de mult la ea? Sunt unii care s-ar simti eliberati, dar foarte putini. Fiecare gand ce i-a trecut prin minte atunci cand ai suparat-o sau cand te-a mintit. O sa te intrebi daca este acceasi persoana.

Asa suntem noi. Ne ascundem de lume, de cei iubiti, de noi. Toti avem secrete si prefer sa raman in intuneric decat sa fiu iluminat.

P.S. In mod evident nu o sa ajungem la citit mintea cuiva curand, dar tehnologia exista. Interesante timpuri vor fi atunci.

P.P.S. Pentru ca nu ati vrut sa comentati la concurs, cartea a plecat la cineva ce mi-a dat un raspuns in mediul real. Sic!