Exercitiu de imaginatie II

Posted on


Iarba este de un verde atat de viu, incat ma uit mereu in urma, pentru a fi sigur ca sub pasii mei nu se ingalbeneste brusc. Nu o face, dar senzatia de vara intensa dispare cand vad frunzele ruginii. Mici covorase in zeci de culori diferite sunt sub fiecare copac, de pe aleea lunga. Ai crede ca cineva a vopsit iarba si a aranjat gramajoare de frunze pentru a obtine un efect demn de un tablou.

Dar stiu ca nimeni nu putea sa faca cu atat de multe grija acest haos cromatic. Doar natura este in stare sa echilibreze  cele doua stari atat de diferite.1eaf21332d41dbbb02f80d26caab135d

Pe masura ce inaintez, vad tot mai bine casa intunecata. O singura lumina palpaie, solitara, la ultimul etaj. Si chiar daca nu mai sunt un copil, tot mai simt un fior de fiecare data cand privesc monstruoasa constructie. Coloanele inalte, decorate cu gargui desprinsi din viziunea lui Dante sau ferestrele mici, neincapatoare pentru soare; toate astea le vad ca acum zeci din ani. Serile erau atat de inspaimantatoare pentru copilul mic, cu parul blond, ce se ascundea sub asternuturi. Fiecare umbra era un monstru si fiecare zgomot facea ca totul sa se petreaca cu incetinitorul. Obisnuiam sa citesc o carte la lumina lanternei, iesind de sub asternuturi doar pentru o gura de aer proaspat.

Sunt uimit cat de repede imi revin detalii ce au stat ascunse atat de mult timp. Ma opresc si ma uit in jur.  Este atat de liniste incat imi pot auzi inima cum bate intr-un ritm accelerat. Scot scrisoarea din buzunar si ma uit inca o data pe scrisul ca de copil ce umple pagina. L-as recunoaste oriunde. O pun la loc in buzunarul de la piept si intru inauntru. Singura lumina este cea naturala, ce vine oarecum filtrata pe ochiurile de geam. Urc scarile incet si tresar la trosnetul pe care treptele le fac sub mine.

Am ajuns la usa de unde lumina venea si scrisoarea spunea sa intru. Apas usor pe clanta si intru. Simt cum bataile inimii au incetinit atat de mult incat aud cum sangele trece prin mine. Vad acelasi pat pe care il stiam atat de bine si ceva miscandu-se sub asternuturi. Cu un efort supraomenesc le dau la o parte si descopar un copil blond ce doarme, cu o lanterna inca aprinsa langa el.

P.S. Vroiam sa scriu cu totul altceva, dar cateodata mai trebuite sa scrii si gandurile ciudate.

P.P.S. Am ajuns la 600 de articole pe blog 😀

Advertisements

2 thoughts on “Exercitiu de imaginatie II

    Lavinia Humeniuc said:
    14 November 2014 at 10:47

    Felicitari si la cat mai multe articole!

    Frumoasa povestioara, dar nu am inteles ceva, e din copilaria ta sau doar asa ti-a venit sa scrii?

    Like

      macau ionut responded:
      14 November 2014 at 12:02

      Asa mi-a venit sa scriu, dar sunt si cateva mici detalii din copilarie 😀

      Like

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s