Nu știu.
Aș putea spune ca mă sunt bine. Că totul începe să meargă într-o direcție corectă, pe care o căutam de ceva timp. M-am angajat, simt iarăși o rutină benefică, ce mă acaparează total. De multe ori sunt o cu totul altă persoană, ce atunci când are timp își aduce aminte de existența cuiva îndepărtat. De parcă au trecut mii de ani de când am fost.
La fel de bine, însă aș putea spune că totul merge prost. Că sunt dezamăgit de mine, de ceea ce mi se întâmplă și de orizontul pe care îl am acum în față. Nu sunt unde vroiam, nici langă cine aș fi vrut.
Mă simt de parcă nici gandurile nu mai sunt ale mele…
Din Viata 
2 July 2014 at 2:56
Simţim şi trăim atât de diferit… aceeaşi clipă,.. Stările nu sunt controlabile… aproape niciodată.
Un nou job… noi perspective sau… un capăt de drum… căutarea luând momentan sfârşit…
Cine e… lângă cine ar vrea să fie… şi apoi cât durează vrutul”” şi împlinirea simţită?
…
Aberez, probabil…
LikeLike
2 July 2014 at 18:03
Nu știu cum se simt alții. Unii par împăcați cu tot ce le aruncă viața, indiferent pe cine au lângă. Eu mă simt confuz…
LikeLike
2 July 2014 at 18:09
E vorba de frânturi… în viaţa asta…
Unele chiar potrivesc… preţ de-o clipă. Apoi? Confuzie…
Unii şi alţii.. cin’ să mai ştie…
M-ai pus pe gânduri…
LikeLike
2 July 2014 at 21:25
:)) Asta chiar nu vroiam să o fac. De ajuns că mă frământă pe mine.
LikeLike
2 July 2014 at 21:45
:)) Uite că se-ntâmplă… 😉
LikeLike