Priceless story

Posted on


Ieri eram in autobuzul 122, in drum spre un interviu. Aveam castile in urechi, dar nu mai ascultam muzica. Mi se intampla, de mai multe ori decat as vrea sa recunosc, ca raman cu ele in urechi chiar si dupa ce mi se termina playlistul.

1

Eram in lumea mea, uitandu-ma prin autobuz in timp ce ma gandeam la ce intrebari imi vor pune la interviu. La prima statie urca o domnisoara, care arata destul de bine. Pare un pic dezorientata si pentru ca ceilalati 2 pasageri erau intr-o disputa destul de aprinsa, vine la mine si ma intreaba daca autobuzul ajunge  la statia Cartierul Latin. Eu, din instinct imi dau casca jos, domnisoara repeta intrebarea si ii spun da.

Apoi se aseaza pe scaunul din fata mea, ferm convinsa ca eu am muzica data extrem de tare si nu aud nimic, dupa cum mi-am dat seama mai tarziu. Scoate telefonul si suna o prietena, iar eu cu capul in nori iar, cu castile in urechi dar fara muzica. Si cum visam eu, o aud pe tipa vorbind relativ incet si imi atrage atentia. Ce vreti, am si eu defecte, dar deh.

Spune: “vai fata, am fost. Si a fost super dupa. M-am simtit atat de bine, incat n-am cuvinte. ” Creierul meu de barbat este deja interesat si se gandeste la lucruri lumesti. Apoi spre surprinderea mea spune “25 de centimetri.” Evindent ca sunt de-a dreptul interesat acum si urechile mele sunt ciulite. Ma uit in stanga, mai uit in dreapta, doar cei doi pasageri care se tot cearta pe ceva. Ce noroc sa am incat sa aud o discutie atat de persoanala intr-un autobuz? Dau castile jos, caci oricum nu imi sunt de folos si astept.

Domnisoara nu pare afectata ca spune toate astea asa la telefon si in continuare aud “nu a fost scump deloc“. Ok zic, poate a vrut un specialist , desi arata bine si nu cred ca avea nevoie sa angajeze pe cineva pentru companie. “Cred ca doua ore sau cam asa“. Wow, sunt de-a dreptul fara cuvinte eu acum. Doua ore? Imediat aud raspunsul la o intrebare pe care prietena ei banuiesc ca i-a pus-o “mov cu…”.N-am auzit restul, dar eram cu gura cascata acum. Mov ? Ce a avut tipa asta aseara in asternuturi? Pe langa faptul ca a zis mov, mai are si alte decoratii, ma gandesc eu. Si DOUA ore?

Dar trebuie sa cobor la prima si imi pare atat de rau ca nu o sa mai apuc sa ascult alte detalii. Aud apoi ” doua baterii”. Brusc in mintea mea se face lumina si imi vine sa rad. Tipa se intoarce spre mine, cand vede ca vreau sa cobor si ma intreaba daca am ajuns la statia ei. Ii spun ca inca nu si  dupa inca doua secunde in care imi multumeste, se uita inca o data si banuiesc ca a observat ca nu mai am castile pe urechi. Nu cred ca am vazut pe cineva care sa se inroseasca atat de tare.

Am coborat si am vazut cu coada ochiului cum tipa inca se uita spre mine. Oh well, another day another story. Nici  macar nu am fost suparat dupa interviu, cand mi-au spus ca o sa ma sune ei.

Advertisements

9 thoughts on “Priceless story

    Pinky Rainbow said:
    24 May 2014 at 12:25

    Cred ca as fi intrat in pamant de rusine, in locul ei! =))
    Esti norocos, nu multi au sansa de a auzi ceea ce ai auzit tu! :))))

    Like

      macau ionut responded:
      24 May 2014 at 12:36

      Pai cred ca si ea avea acelasi gand, dar era prea tarziu :)) Un adevarat noroc :))

      Like

    Alexandra S. said:
    24 May 2014 at 12:40

    autobuzul pare a fi locul în care vezi, auzi sau se întâmplă chestii dubioase. și brașovul are astfel de specimene :))

    Like

      macau ionut responded:
      24 May 2014 at 12:43

      :)))Pai doar acolo se intampla sa fiu si eu si lucrurile dubioase :)) O sa ajunga ca metroul din New York…zona crepusculara 😀

      Like

        Alexandra S. said:
        24 May 2014 at 21:12

        haaa, sper să nu. :))

        Like

    Dianette said:
    26 May 2014 at 10:06

    M-am întors. Zilele trecute eram prea plouată pentru o conversaţie.
    Zâmbesc iar. Aici e o linişte de mormânt în cam orice mijloc de transport în comun… Nu eşti primul care relatează de discuţii aprinse… însă de 25 de centimetri… lăudaţi la telefon :)))
    Mov or fi fost vânătăile de după 😉

    Like

      macau ionut responded:
      26 May 2014 at 11:41

      Ma bucur ca te-am facut sa zambesti, macar pentru scurt timp. Aici insemnand…Austria sau Germania? Nici eu nu credeam ca o sa aud asa ceva, dar probabil fiind 3 oameni in tot autobuzul, dintre care unul cu casti…ar riscat 😀

      Like

        Dianette said:
        26 May 2014 at 12:12

        Aici mai auzi minuni doar dacă nimereşti când sunt pline de copii în drum spre şcoală. Desigur, alt gen de “minuni” 🙂 (Austria)

        Like

          macau ionut responded:
          26 May 2014 at 14:34

          Eh, auzim si aici de la copii. Dar asta a fost o surpriza si pentru mine. Macar nu a fost o alta calatorie plictisitoare cu autobuzul 😉

          Like

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s