Piese de lego

Posted on


Cateodata stau si imi dau seama ca sunt o contradictie de termeni. Nu stiu de ce, dar parca cineva a pus la un loc cateva piese de lego ce nu aveau nicio legatura intre ele. Si la final a aparut o forma, deloc eficienta, fara un scop precis.Pana ca cineva sa isi dea seama de greseala, gramada asta de piese a prins viata si a inceput sa gandeasca, stramb, daca as putea spune. fdb3564248fd0ed245566497b543dacc

Daca m-ai intreba daca imi este bine nu as stii ce sa iti raspund. Ieri eram nemultumit de mine, de conditia mea, de viitor si de modul in care reactionez.  Astazi totul este bine, viitorul este luminos, norocul trebuie sa fie dupa colt si eu sunt aproape perfect. Poate nu ar fi nimic ciudat, daca s-ar fi schimbat ceva. Evident, nu este cazul.

Apoi sa vorbim despre setea asta continua de mai mult. De a descoperi, de a straluci, de a razbate printre altii si de crea ceva important, ce sa ramana in urma mea. Toate astea sunt insa impletite cu o teama imensa, o timiditate extrema si nu in ultimul o minte ce pune intotdeauna prea multe intrebari.De fiecare data cand fac un pas in fata si cred ca lumea este a mea, partea opusa arunca ancora si raman pe loc.La ce bun sa ai aripi ca Icar, daca nu ai curajul sa zbori cu ele? Ma intreb pe mine, evident, in speranta ca poate una dintre parti o sa cedeze.

Cateodata dupa ce gandesc exact aceleasi lucruri pe care le-am scris aici , iau o decizie. Si trag cu dintii cu ea, o pun bine in mintea mea, o ramific spre infinit si imi apare pas cu pas viitorul. Cateodata unul bun, altadata unul mai putin fericit. Stiti care este problema?

Nu respect decizia.

Advertisements

12 thoughts on “Piese de lego

    Alisa said:
    18 May 2014 at 19:47

    Ești sigur că n-ai intrat în mintea mea și ai scris ce ai văzut acolo?

    Like

      macau ionut responded:
      18 May 2014 at 21:46

      :)) Am scris despre piesele mele de lego, dar se poate ca mana ce tot construieste sa greseasca si la altii. Poate incearca ceva si noi suntem experimentele 😀

      Like

    gezfo said:
    18 May 2014 at 19:50

    🙂 Aceste piese de logo au putut face un tot unitar invelit sub o forma cat mai proprie!Acest tot unitar se remarca in societate intr-un mod diferit, iar acest lucru este apreciat in randul oamenilor.
    Iar aceste cugetari care nu sunt in concordanta, se datoreaza faptului ca sunt construite dintr-o multitudine de elemente diferite.Probabil, daca aceste elemente erau de aceeasi natura, atunci aceste ganduri erau la unisol.

    Like

      macau ionut responded:
      18 May 2014 at 21:42

      Forma proprie este mult prea ciudata :))

      Like

    Dianette said:
    18 May 2014 at 23:24

    Ahhh… oare câţi ne mai regăsim în fiecare literă… într-un puzzle bolnav, amalgam de nepotriviri…?
    ….
    Cândva are să-mi iasă, nu am renunţat, să ştii… Despre tăcere e vorba. Să citesc, să recitesc… în tăcere… 🙂

    Like

      macau ionut responded:
      19 May 2014 at 8:30

      Deci tu crezi ca o sa reusesti sa iti pui piese cum trebuie singura? Interesant.

      Like

        Dianette said:
        19 May 2014 at 11:04

        Dacă nu eu (noi), cine?

        Like

          macau ionut responded:
          19 May 2014 at 17:06

          Nu stiu. Poate avem nevoie de ajutor, de alte maini mai pricepute. Zic si eu…

          Like

            Dianette said:
            19 May 2014 at 17:29

            Mă îndoiesc de priceperea altora… când mă gândesc la chaosul din mine… :)) Nici pe mine nu mizez, să ştii! Poate ai dreptate… sunt însă prea orgolioasă (?)/ încăpăţânată(?) ca să predau scalpelul”” pur şi simplu. Trebuie să recurgă la cămaşa de forţă. 😉 Glumesc însă… câtă vreme nu atingem aorta… the game is open…
            Zic şi eu… ca tine.

            Like

    Lavinia Humeniuc said:
    22 May 2014 at 20:56

    Nu esti singurul care gandesti asa, si eu am de multe ori stari in care imi doresc altceva, si vreau sa schimb totul, si sunt nemultumita, apoi ma trezesc peste o zi doua ca de fapt eu sunt foarte fericita. Cred ca asa suntem toti, cred ca alternam de la o stare de fericire la o stare de nemultumire si tristete, pentru ca oricat am avea , sau oricat am face mereu vom tinti mai sus catre altceva. Altfel ce scop ar mai avea viata daca dintr-o data am fi multumiti de toate si nu ne-ar mai trebuie nimic?

    Nici eu nu respect decizia…
    oare ce ar trebui facut in cazul asta?

    Poate nu suntem sufiecient de motivati.

    Like

      macau ionut responded:
      23 May 2014 at 9:47

      Poate ne-am relaxa si ne-am trage sufletul. Am invata sa ne bucuram si sa nu mai cautam acel ceva necunoscut.

      Like

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s