Scrisoare pentru iubita mea

Iubita este moarta. S-a nascut intr-un alt veac, cand nu eram atat de grabiti.  Sau poate nu s-a nascut inca si o sa se simta o straina in lumea aia ciudata. Poate mi-a raspuns la scrisori, sau poate inca asteapta sa ajunga la ea. O iubesc si ma iubeste. Doar ca niciunul nu o stie inca.

Astazi  ti-am simtit lipsa mai mult ca niciodata. Aveam nevoie sa iti simt mana calda pe fata mea, sa ma uit in ochii tai si sa imi spui duios ca totul va fi bine. Sa simt mirosul pielii tale si sa ma infior.

M-am trezit speriat dupa o noapte plina de cosmaruri. Te vedeam intr-o mare de iarba mergand usor in fata mea. Si eram atat de fericit ca esti cu mine si ca te-am gasit incat cred ca pana si perna mea zambea. Atat de frumoasa imi pareai incat te-as fi urmarit pana la capatul lumii, doar sa fiu langa tine ca in momentele alea. Doamne cat de frumos imi parea totul, de la figura ta de zeita pana pana la cerul de un albastru pur. Nu stiu daca am simtit vreodata atat de mult implinire ca in acele momente…

Dar visul meu frumos s-a transformat intr-un cosmar atunci cand te-ai intors spre mine si in loc de ochii tai atat de familiari erau doua globuri de foc. Intreaga ta fata erau un craniu, luminat de acesti ochi de foc. Simteam cum ard prin mine, cum se strecoara flacari in mine cu fiecare pas pe care il faceai spre mine. Apoi  ti-ai pus mainile de dupa gatul meu si m-ai intrebat “ Ma mai iubesti? “ Si desi inspaimantat peste masura  am spus “da”.

Te-ai infuriat si ai fugit ,de parca facusem ceva gresit. Si iarba verde se innegrea in urma pasilor tai, cerul se aprindea si picioarele mele erau lut. Prins, inghetat in acelasi loc, fara sa pot alerga dupa tine.

M-am trezit. Speriat, cu respiratia intretaiata si trist. Trist, pentru ca macar in vis sau cosmar, te-am avut langa mine pret de cateva secunde.