Time

Posted on


Acum mult, mult timp, parca intr-o alta viata imi placea sa cred ca timpul este prietenul meu. Ca este un amic invizibil ce ma ajuta pe mine si pe altii de-o varsta cu mine. Facea ca orele de distractie sa vina mai repede si cel mai important ma ajuta sa cresc. Sa devin adult, om in toata firea, cum erau parintii mei.19f71e52e9f09e24e35c68d55ca18fd6

Odata ajuns acolo totul avea sa se schimbe. Eu ramaneam cel de atunci, dar cu puterea de a-mi indeplini visurile copilaresti. Sa am puterea de a decide intr-o privinta sau alta fara un ajutor constant din partea cuiva. Timpul era cel ce ma apropia de aceste momente ca un vant ce sufla in panza unui vas.

Pe masura ce ma apropiam de momentul acesta, pe care naiv fiind, il credeam cumva minunat, am descoperit si altceva. Timpul parea sa vindece rani. Ca un doctor ce te panseaza usor, fara usturime si durere. Inchidea rani si ma facea sa pot trece peste lucruri pe care le consideram oribile atunci. Zdrobea iubiri neimplinite, amintiri neplacute si oameni ce ma raneau. Ce puteam sa ii cer mai mult?

Dar am ajuns si la linia aceea imaginara de sosire pe care trebuia s-o trec din copilarie. Si atunci mi-am dat seama ca timpul nu este deloc prietenul meu. Vantul acela ce sufla in panza vasului nu se opreste si te impinge tot inainte, fie ca vrei, fie ca nu. Curgand implacabil, timpul iti arata ca esti nimic in fata lui. Poti sa iubesti, sa urasti, sa plangi sau sa razi si pe el nu o sa il intereseze. Totul paleste in fata lui .

Nu-l intereseaza ca ai nevoie sa te strangi de pe jos sau ca vrei sa mai stai un moment cu jumatatea ta. La fel de bine am vazut ca timpul nu este doctorul acela bland pe care il credeam. Este poate cel mai diabolic tip de doctor. Iti tine ranile deschise cu anii, picurand otrava in ele pana cand mintea ta nu mai suporta si ti le cicatrizeaza fortat. Ranile nu dispar, cum ai vrea sa crezi, ci intra in tine, inconjurate de cicatrici, ca amintire vesnica.

Timpul nu ma ajuta. Nu mai are puterea sa distruga starile rele, sa ingroape oameni in subconstientul meu sau sa ma faca sa ma simt mai bine. Este insa o forta cu care nu pot sa ma lupt. Ma invinge secunda de secunda si imi fura viata, bucata cu bucata, fie ea fericita sau nu.

Advertisements

4 thoughts on “Time

    Annya said:
    18 January 2014 at 21:41

    Asta e viata , cand suntem mici vrem sa fim mari. Si cand in sfarsit ajugem adulti , totul se complica si ia proportii colosale , motiv pentru care ne dorim sa fim din nou copii. De aia consider ca uneori e bine sa te mai comporti si copilareste , chiar daca vei parea usor imatur.

    Like

      macau ionut responded:
      18 January 2014 at 21:58

      Bine spus. Mereu mi-au placut oamenii ce au reusit sa-si regaseasca copilul din ei.

      Like

    Ana said:
    23 January 2014 at 21:56

    Şi totuşi… dacă vei privi iarăşi Timpul ca pe un prieten s-ar putea să ai parte de surprize plăcute. Până la urmă nu e vina lui că planeta se roteşte şi că anotimpurile se ceartă între ele

    Like

      macau ionut responded:
      23 January 2014 at 22:10

      :)) Daca nu ar fi el ar fi un singur anotimp. Si ma bat cu el secunda de secunda, nu vad cum as putea sa il vad ca un prieten.

      Like

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s