4

Posted on


Acum 4 ani de zile incepeam sa scriu pe blog. O faceam intr-o perioada deloc fericita, desi tocmai incepusem un an nou. Eram, acum imi dau seama, un monument al infrangerii. Ai fi putut sa ma arati cu degetul atunci cand spuneai cuiva “asa nu”.

5637201084_dd32d04fab

Nu prea imi place sa citesc ce am scris atunci. Poate pentru ca am scris cu totul altceva in speranta ca nu o sa ma mai gandesc la mine si situatia in care ma aflam. Imi aduc aminte ca primul meu post era despre mine, despre ea si ce simteam. Restul anului de scris pe blog este o ceata. Si imi convine asta in mare.

Astazi dupa atat de mult timp, tot consider perioada aia una dintre cele mai negre din viata mea.  As vrea sa spun ca am lasat-o in spate si ca nu o sa ma deranjeze. Dar as minti si m-as minti. Face parte din mine si m-a adus aici…oriunde ar fi asta. M-a facut mai puternic, mai matur, mai serios, mai nepasator, mai neincrezator. Nu toate de bine, este adevarat, dar o experienta ca asta are multe fatete.

Acum stiu ce simteam atunci, la fel de bine cum stiu ce simt acum. Dar a fost nevoie de zile si nopti in care stateam ca intr-o inchisoare construita de mine. Cu mine in rol de paznic, condamnat si eliberator. Si dupa 4 ani de zile ai crede ca stiu ce sa fac si incotro sa ma indrept. Sunt insa, din pacate, la fel de nestiutor. Cand umbli prin bezna destul de mult, ajungi sa uiti cum sa te descurci la lumina. In momentul asta este mai greu sa accept pe cineva decat era acum 4 ani. Atunci aveam o scuza, acum ea a disparut, dar urmele au ramas.

Am inceput un an nou si ar trebui sa tremur de fericire.  Sa-mi fac planuri si sper la mai bine. Dar ma regasesc intr-o situatie asemanatoare. Iubesc, dar in tacere. Si ma aflu iar in situatia de a-mi castiga dreptul de a fi fericit distrugand o relatie. Poate astazi nu mai am atat de multe considerente morale, dar ramane intrebarea daca merita ea asta? Poate este chiar fericita acum si poate noi  doi suntem doar o combinatie perfecta pe hartie. Am un singur pas de facut. Stiu ce ma asteapta daca nu il fac, dar la fel de bine stiu ca as putea sa ma insel si sa ranesc ce pretuiesc cel mai mult acum.

Stiu ca va asteptati sa cititi rahaturi fericite pentru anul asta. Dar eu sunt mai ciudat. Fericirea mea trebuie castigata nu primita de la o poza pe Facebook.

Advertisements

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s