Ma cunosti

Sunt putine persoane ce ma cunosc cu adevarat. Nu pentru ca sunt vreo enigma sau macar un mister, ci pentru ca nu le-am dat voie. Am indepartat prieteni, rude sau cunostiinte de mine prin diverse masti.

Pentru unii sunt un tip jovial, plin de glume istete. Pentru altii sunt baiatul taciturn ce se alatur conversatiei doar atunci cand este absoluta nevoie.  Unii ma considera doar o fata intr-o multime, cu o personalitate stearsa , un ins oarecare, iar altii m-au catalogat ingamfat si superior.

Poate sunt putin din fiecare, dar cum sunt eu cu adevarat stiu putini. Este greu sa-i arati cuiva cum gandesti tu cu adevarat. Risti sa fii ridiculizat sau pur si simplu pus intr-un colt de cei pe care ii credeai prieteni.

Dar tu ma cunosti. Tie ti-am spus aproape tot ce era de spus, in afara poate de cel mai important lucru. De cand te cunosc ti-am spus cele mai ciudate ganduri ale mele si nu ai fugit; nu ai ras si nu ai mai spus altcuiva. Ti-am impartasit visurile , dezamagirile sau dilemele mele. Mi-am aratat toate vulnerabilitatile si nu le-ai judecat intr-un fel sau altul.

Ai fost acolo in mintea mea, multe dimineti intunecate si seri nedormite. Cateodata ma gandesc si esti poate singurul motiv pentru care am mers inainte. Si nu glumesc sau exagerez. Dar ai fost la fel de mult o parte a solutiei cat si a  problemei.

Astazi ma aflu intr-un punct de cumpana. Sa trec mai departe ar insemna sa-mi dau la o parte bucati din trecutul meu. Sa raman ar insemna inca o perioada indelungata de haos. Tu ma cunosti…ce sa fac cu tine?