D’ale mele

Posted on


Dupa ce am importat blogul pe worpress m-am uitat pe vechile postari si mi-am dat seama ca m-am repetat in multe dintre ele. Atunci cand le scriam simteam chestiile alea si le vroiam in scris pentru a mi le scoate din cap.

Old-Life-New-Life

Acum cand le recitesc imi dau seama ca nu am spus nimic nou. Probabil voi mai scrie despre ele, pentru ca nu m-am schimbat asa mult si nu-mi voi aduce aminte si atunci.  Ma intreb daca ce am scris are vreun rost si daca am scris macar ceva original ce nu il mai gasesti la altcineva.

Daca stau si ma gandesc, raspunsul cel mai sigur ar fi NU. Tot ce am gandit a mai trecut si prin mintea altcuiva. Tot ce am simtit nu a fost inventat pentru mine si nu o sa fiu ultimul ce a fost supus la acele simtaminte.  Nu am fost singurul ce a iubit in tacere, nici primul ce a simtit gustul amar al infrangerii sau atingerea rece a singuratatii.

Cea mai urata parte este ca stiu de acum ca tot ce o sa scriu a mai fost scris. Ca durerea, fericirea sau nesiguranta mea nu sunt unice. Poate insa ca toate astea au si o parte buna. Ma citesc oameni ce se regasesc in cuvintele mele, desi de multe ori nu pot sa ma exprim asa  de bine incat sa transmit emotia momentului in care scriu.

Sa scrii des este usor, dar cand nu ai nimic de spus si nu mai simti nimic atunci situatia se complica. Au fost cativa prieteni ce mi-au reprosat ca scriu din ce in ce mai rar. Este adevarat, dar nu mai simt ca mai pot sa spun nimic nou. Si sa scrii mereu ceva cu gust amar nu este indicat.

 

 

Advertisements

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s