Taras spre Dumnezeu

Posted on Updated on


Nu ma consider un om religios si  nici nu am pretentia de a fi considera unul. Nu sunt nici ateu cum s-ar grabi unii sa ma eticheteze. Imi place sa cred ca exista cineva acolo, ce m-a facut. Ca este atotputernic si arunca cu pucioasa sau fulgere nu prea ma intereseaza.
Nici nu imi place sa imi bat joc  de credinta oamenilor, caci este ceva personal si ce nu ar trebui sa fie tinta unor dicutii sau atacuri.



Dar ce vad la noi este peste puterea mea de intelegere. De ce simt oamenii nevoia de a se imbulzi si a sta la cozi interminabile pentru a pupa cateva moaste? Am inteles ca sunt sfinte si potrivit unora, iti indeplinesc dorintele cele mai ascunse. Insa mi se pare un gest atat de penibil incat imi este greu sa ma explic. Cei religiosi ar trebui sa-si aduca aminte de chestia cu pusul cenusei in cap doar pentru a vedea lumea cat sufera si ce mare este credinta lor. Moastele sunt acolo mai mereu si poti sa le vezi cand vrei. Poate le aduce aminte unora de vremurile cand era normal sa stai la cozi, sau poate vor socializare.

Sa nu va mai spun ca am vazut la cozile acelea imense oameni ce fumau, beau un mic intaritor si uita de bunele maniere. Asa in fata bisericilor, sfintilor si Dumnezeului lor. Sper ca este atat de iertator incat se le treaca cu vederea scaparile astea, in schimbul unei zile de mers in genunchi pe vreun munte sfant.

Inteleg credinta, ce a aparut din nevoia de a ne considera ocrotiti in fata imensitatii. Inteleg si cum si de ce difera religiile intre ele. NU vreau si nici nu pot sa accept explicatia industriei ce se afla in spatele acestor marsuri de pocainta. De la iconite sfintite in masa, la locuri de pelerinaj contra cost sau lacasuri luxuriante. 

Cere oare orice Dumnezeu o casa de rugaciune aurita si plina de mesageri ai Cuvantului Sau ce se aseamana cu ingerii trufasi?  Poate. Nu mi-a raspuns mie si poate nici nu o sa aflu asta. Dar vad puterea pe care o a manevreaza acesti oameni ce propavaduiesc si simt cum se indeparteaza de la o cale pe care altii au urmat-o. Invatatura este ascunsa si in locul ei apar mici ocazii in care poti scapa de pacate pentru o mana de arginti.

Lumea cere asta si este fericita si mandra de ea ca poate avea asta. Isi poate savura pacatele fara grija si se multumeste cu sloganuri goale de sens. Bunatatea si credinta se afla in om, nu intr-o cladire, bucata de os sau fenomen mistic. Dar este deja prea tarziu pentru schimbare. Nici macar nu o vrea nimeni.

P.S. Sper ca ati vazut videoclipurile unde oamenii nu stiu ce se sarbatoreste de Craciun si Paste.
Advertisements

One thought on “Taras spre Dumnezeu

    Anonymous said:
    26 October 2013 at 16:29

    Buna ziua,
    Va deranjez pentru doua minute venind la d-voastra cu rugamintea de a posta cateva randuri despre mine.Am nevoie de sprijinul d-voastra pentru a trece peste acest obstacol care a venit in viata mea acum doua saptamani.Mai multe detalii despre mine le gasiti pe pagina de blog:http://nicupavil.blogspot.ro/ sau pe pagina de facebook:https://www.facebook.com/NicuPavil?ref=hl

    Like

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s