One day at a time

Posted on Updated on


Sunt zile in care mi-as dori sa zambesc neincetat fara un motiv anume. Sa merg pe strada fara sa vad lumea de langa mine. Sa iubesc fara sa fiu nevoit sa dau mereu dovezi.



Sa trec prin viata simtind momentele la intensitatea lor maxima. Chiar si clipele mai putin placute. Si durerea face parte din noi si as vrea sa o traiesc, sa o inving. Apoi  sa o imbratisez ca pe o amanta ce mi-a daruit momentele stiute doar de noi doi.

Sa rup lanturile nevazute ce ma tin intr-un loc. Sa zbor macar in gand spre un loc mai bun in care sa fiu parte a unui intreg. Sa distrug rand pe rand zidurile pe care le-am ridicat si sa arunc masca de om fericit si amabil pe care o pun mereu pe fata.

Sa le spun unora ca nu ii suport deloc si este pacat de oxigenul pe care il consuma. Sa fiu inconjurat doar de oamenii pe care ii respect si iubesc. 

Sa ma uit la stele noaptea si sa ma minunez de fiecare data. Sa merg incet fara sa alerg dupa cineva sau ceva. Sa simt ca nu ma irosesc.

Sa-mi gasesc jumatatea perfecta si sa am curajul si inteligenta de a-mi da seama si de a-i spune si ei asta. Sa traiesc.
Advertisements

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s