Beam me up, Scotty! Or skype me..

Posted on Updated on


Nu, nu o sa vorbesc despre Star Trek ci despre tehnologia pe care o folosim zi de zi. Toate acele mici gadgeturi ce ne-au usurat viata si au micsorat lumea.
Sau cel putin asa ne place sa credem, sa ne credem superiori secolelor trecute cand o scrisoare ajungea dupa luni, sau ani la destinatie. Problema este ca toate aceste mijloace de comunicare au si un efect negativ asupra modului in care interactionam.

Acum comunicam scurt si la obiect. Avem 140 de caractere pe Twitter si ne rezumam la a transmite informatii total nefolositoare:” mananc, dorm, am plecat”. Imaginati-va cum v-ati uita la oamenii secolului trecut daca ar fi comunicat doar prin telegrame: “Mananc. Stop. Dorm. Stop. Am plecat. Stop.” Nu mai suntem asa inovatori nu?

Daca o scrisoare era scrisa doar atunci cand aveai ceva cu adevarat de spus si era nevoie de o anumita stare pentru a scrie-o, astazi irosim capacitatea de comunicare cu banalitati.
Sunt multi ce ridica in slavi retelele de socializare, internetul si toate mijloacele de comunicare pentru ca ne pun in legatura mult mai usor. Foarte adevarat, dar asta nu inseamna ca se si comunica. Cati prieteni din liceu sau din generala nu aveti in lista si nu ati vorbit cu ei de ani? Sau sa spunem in lista de messenger, unde vegeteaza avataruri ale unor oameni ce nu ti-au adresat un cuvant de nu mai stii cand?

Am ajuns sa ne bazam pe telefoane si calculatoare in loc sa privim in ochi persoana respectiva. Sa vezi limbajul trupului, sa vezi cand minte, cand spune adevarul sau cand sufera.
Eu am avut o relatie, daca o pot numi asa, de 3 luni cu o tipa, exclusiv pe Skype. A fost nou, ciudat si sortita esecului, bineinteles. Nu poti sa-ti transmiti sentimentele la fel. Ai nevoie de contact fizic. Si da si la contactul ala, daca ati zambit pe sub mustati.
Socializarea are loc acum cu un like. Daca ai scris ceva amuzant si primesti multe astfel de like-uri te gandesti la o gramada de oameni ce au ras cu pofta nu? Ei bine, nu; doar au apasat un buton din plictiseala, la munca sau acasa.

Traim senzatia, falsa, ca suntem cu totii aproape si ne cunoastem mai bine. Dar suntem in pozitia de a fi mai departe unul de altul, decat erau oamenii atunci cand isi trimiteau porumbei.
Advertisements

Hai bine... comenteaza.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s